Capitolul 9: Confesiuni

-Arăţi minunat în haine albastre, şopti Edward în timp ce îşi plimba buzele pe gatul meu în jos şi îmi mângâia umărul tot mai adânc pe sub bluza de un albastru deschis ca al cerului senin.

-Dar nu există cuvinte care să spună cât de minunat arăti fără haine, continuă el chicotind în timp ce îmi săruta umărul de pe care materialul bluzei căzuse împins de mâna lui catifelată ce se mişca uşor in jos.

Am ridicat umărul retrăgându-mă uşor. Pentru prima data îl refuzam, şi mă simţeam groaznic dar mai groaznic decât atât mă simţeam când mă gândeam că Didyme, care stătea în camera de hotel alăturată, fusese privată atâta timp de iubire şi de persoana iubită chiar de propriul frate.

-S-a întamplat ceva? întrebă el cu vocea încordată şi chipul îngrijorat.

-Sunt în zilele acelea din lună, am raspuns sarcastică. Mai bine îţi arăt pentru că nu pot explica în cuvinte în aşa fel încât să mă înţelegi.

-Dar măcar pot sa te ţin în braţe nu? întrebă el încurcat, neînţelegând purtarea mea.

-Bineînţeles, am raspuns şi imediat eram amândoi în pat; eu stăteam cu capul pe pieptul lui în timp ce el îşi trecea degetele prin părul meu, răscolindu-l să îi simtă mirosul.

Mi-am îndepărtat scutul, lăsând să îmi vadă sentimentele în timp ce îi explicam mental şi prin cuvinte:

„Mi-e milă de ea, şi nu pot să fiu cu sotul meu când mă gândesc că ea…de mii de ani…din cauza fratelui ei…pur şi simplu mă face să îmi piară tot cheful” am încheiat eu iritată din cauza asta, cu o grimasa cel mai sigur neplăcută.

-Nu te mai îngrijora, mă strânse el în braţe. Nu e nimic, oricum se va termina repede. Chiar mâine dacă vrei tu.

„Dar parca trebuia să rămânem trei zile”

Tacere.

-Hey, nu îţi pot citi gândurile atâta vreme cât am îndepartat scutul ca să le poţi citi tu pe ale mele, l-am anunţat dându-i un bobârnac jucăuş în bărbie.

-Scuze, râse el. Spuneam că am vorbit şi eu cu Alice…e foarte suparată.

„Ştiu. Nu i-am spus despre descoperirea la scutul meu imediat ce am aflat”

-Nu chiar…a avut o viziune că vei crea o mare surpriză familiei. Dar mâine e ziua ta şi o cunoşti. Vrea să îţi facă petrecere, să îţi dea cadouri şi toate alea.

Mi-am amintit garderoba ce i-a facut-o cadou lui Renesmee acum doua zile si m-am cutremurat.

-Şi era supărată că noi nu am fi fost acasă…continuă el.De aceea vroiam să te rog să ne întoarcem mâine dimineaţă.

-Ahaaa. Ştiam eu că mai e supărata pentru ceva. Măcar va fi mulţumită când va vedea ce haine îi aducem. Şi da, ar fi bine să ne întoarcem mâine.

-Eşti sigură? întrebă Edward cu un fals aer sceptic şi chiar dacă nu îi puteam vedea faţa din poziţia în care eram, puteam paria că şi-a ridicat o spranceană.

-Bineînteles. Nu îi pot strica plăcerile surorii mele şi celei mai bune prietene.

-Ştii…mi-am adus aminte de ziua în care ai venit la noi în şcoală, începu el pe un ton melancolic. Şi de ziua în care Alice a avut o viziune în care voi două eraţi prietene bune.

-Povesteşte-mi, l-am rugat încet, încercând să îmi schimb scutul. Vroiam sa îi simt şi sentimentele.

-Am simţit ce ai făcut, râse el. Dar şi tu mi-ai arătat sentimentele tale imediat ce ai putut. Era în prima ta zi de scoală în Forks…să stii că uram entuziasmul cu care se gândeau toţi băietii la tine. Muream de plictiseală…nu mă interesa deloc venirea ta. Apoi în ziua accidentului…

Nu îmi aminteam perfect dar puteam vedea amintirile în mintea lui.

-A fost prima dată când Alice a avut viziuni cu tine. Cu voi două prietene…abia aştepta să o las să îţi vorbească. Apoi viziunea care m-a înspăimântat. Cea care nu îmi dădea de ales. Ori te omoram, ori te transformam şi îţi luam sufletul.

Simţeam chinurile pe care le simţea şi el când se gândea că voi ramane fără suflet şi atunci i-a trecut prin cap un gând, un sentiment pe care încerca din răsputeri să îl ascundă.

-Ce a fost aia? Am întrebat terifiată, ridicându-mi capul în aşa fel încât să îl pot privi în ochi. Cum adică îţi pare rău că m-ai transformat?

Furia imi curgea necontrolată prin vene şi mi-a trebuit toată stăpânirea de sine să nu rup ceva. Nu mă dorea in viaţa lui?

-Tu…nu…mă vrei? am întrebat speriată, în timp ce mă gândeam ce ar fi putut însemna ultimii opt ani din punctul ăsta de vedere.

-Bineînţeles că te vreau, îmi răspunse el pe un ton reconciliant, mângâindu-mi părul. Doar ca…Mai bine te uiti singură.

Şi am vazut. În mintea lui, sentimentele contradictorii formau amestecături dureroase. Îi părea bine că nu am murit la naşterea lui Renesmee, îi parea bine că nu mai este ispitit de fiecare dată când îmi este aproape, îi plăcea să mă aibă aşa în viaţa lui dar…

Dar.

El chiar credea că nu avem suflet. Chiar credea că este egoist pentru că m-a transformat şi astfel mi-a luat sufletul, şansa de a ajunge vreodata într-un loc numit Rai, dar totodata m-a facut candidată perfectă la un bilet doar dus în iad.

M-a pufnit râsul.

Eram sigură că din nou şi-a ridicat o sprânceană când am auzit puţin aer mişcându-se pe fruntea lui.

-Vezi cât de mult te contrazici singur? L-am întrebat, abia stăpânindu-mi hohotele. Spui că nu avem suflete şi astfel nu putem ajunge in Rai, locul sufletelor bune. Dar atunci cum este iminentă ajungerea în iad, locul sufletelor rele?

M-am ridicat sa îl privesc, în timp ce se uita în gol la peretele opus cu ochii mari, cu muşchii încordaţi.

-Şi în plus, am continuat eu atacul. Dacă nu avem suflete cum putem avea sentimente? Gândeşte-te că „te iubesc din suflet” nu este o expresie atât de cliseistică pe cât pare. Şi ce spui despre un om când arată că nu are sentimente? Spui că nu are suflet, nu?

Aşteptam un răspuns în timp ce mă uitam nemişcata la el, privindu-i nemişcarea.

Am aşteptat jumatate de noapte până când, într-un sfârşit, îşi întoarse capul să mă privească.

-Ai dreptate, răsuflă el cu uşurare. Cum de nu m-am gândit în o sută de ani?

O secundă mai târziu tasta numărul lui Carlisle pentru a-l anunţa că mâine la amiaza suntem acasă şi mai ales pentru a-i anunţa marea descoperire: şi-a dat seama că suntem fiinţe cu suflet.

De acum înainte, Edward nu va mai avea nici cea mai mică parere de rău în legătura cu transformarea mea.
___________________________________________________________________________________________

imi cer scuze ca este a fost asa scurt insa e doar un capitol de tranzitie

oricum sper sa va placa si asa:P