Capitolul 6: O Teorie

-Pai din cate mi-ai explicat, imi pare ca scutul tau seamana acum cu o tesatura. E format din fire, sau fasii-cum ai spus tu. Si aceste fire arata ca o oglinda, spuse el doar sapte minute mai tarziu, suficient timp pentru mine sa ii explic cum sta treaba.

-Cum adica oglinda? Am intrebat nedumerita.

Nu mai intelegeam nimic. Tesaturi, oglinzi…mai avea putin si semana cu o matura.

-Reflecta. Ganduri, declara Carlisle foarte sigur pe el.

-Si atunci ce era cu tesatura? Am intrebat si mai nedumerita.

-Sau fasiile? Pai unele reflecta gandurile tale altora iar altele reflecta gandurile altora pentru tine, spuse el, cu fata din ce in ce mai senina.

-Cum…adica…gandurile mele? Am reusit eu sa rasuflu.

-Dar tu cum ti-ai explicat ca femeia a stiut exact ce gandesti? Sau ca Charlie a preluat ce ai gandit tu, doar ca din punctul lui de vedere?

Am ramas…masca. De fapt asta eram tot timpul, o masca dura si nemiscata si asta as putea fi o vesnicie dar acum era in modul uman. Ar fi trebuit sa fiu rezistenta la socuri. Nu m-a dat pe spate faptul ca eram capabila sa citesc ganduri…dar chiar sa le transmit altora? Sa ii fac sa gandeasca ce vreau eu? Nu-mi amintesc sa fi crezut vreodata in telepatie.

-Dar totusi, cum reusesti sa transmiti gandurile?

Mi-am ridicat fata spre expresia plina de curiozitate si de sete pentru teorii a lui Carlisle.

-Dar eu de unde sa stiu? Aproape am pufnit in ras.

-Dar cine sa stie? Rase Carlisle in locul meu.

Am incercat sa ma concentrez pentru ca doar eu aveam raspunsul. Scutul nu revenise inca la normal dar de data asta am reusit sa il controlez. Pentru ca il simteam ca pe un muschi, nu a fost greu sa imi dau seama cum sa il fac sa redevina tesatura, sau oglinda, sau ce o fi fost. In timp ce se descompunea si de recompunea in noua lui forma, am observat un mic spatiu gol din mintea mea care in acea singura clipa nu gandea nimic si mi-am incercat norocul.

„As vrea sa ii fac lui Edward o surpriza cu asta, asa ca as fi recunoscatoare daca nu te-ai gandi deloc la mine in preajma lui”

In timp ce gandeam cuvintele cu acea parte de creier, vedeam fata lui Carlisle luminandu-se mai mult, dar eu eram nemultumita. Era un coltisor in acel colt de minte arid, gol, pe care nu il putusem folosi, nu putusem gandi cu el, desi m-am fortat. M-am gandit ca este acea parte cu care pot face o persoana sa gandeasca ce vreau eu. Nu-mi era neaparat sa fiu despotica cu mintile altora, asa ca nu am incercat sa-i impun ceva lui Carlisle. Mi-am inlocuit repede nemultumirea de pe fata si am zambit glorioasa. La urma urmei eram mai tare ca Aro!

Imi venea sa sar in sus de bucurie si abia ma abtineam desi stiam ca ar fi un comportament copilaresc.

M-am ridicat ca vantul dar m-am oprit langa usa pentru ajusta viteza.

-Sa nu te gandesti nici la morfina, am soptit peste umar; stiam ca aude.

Am aruncat un salut si am iesit. Am ajuns in parcare aproape saltand si m-am aruncat in masina mea care, la sapte ani vechime, arata ca noua, datorita grijii lui Rosalie.

Am ajuns acasa si mi-am recompus expresia, sa nu observe Edward ca sunt asa fericita. In primul rand pentru ca se presupune ca l-am anuntat pe Carlisle ceva ce pe mine ma deranja putin. In al doilea pentru ca ii voi face o surpriza atunci cand va afla ce pot face.

Am intrat in sufrageria alba, unde i-am simtit mirosul sotului meu. Aparent nu facea nimica, dar avea o privire jucausa.

-Ghici ce! Striga el strangandu-ma in brate.

-Ce? Am intrebat eu, preluandu-i entuziasmul.

-Mergem la Paris!

Am ridicat o spranceana, dar zambeam inca entuziasmata de entuziasmul lui, dar si de micul meu secret. Aproape uitasem de Charlie si de grija cu morfina.

-Cumpar o masina, clarifica el.

-Aha. Si cand mergem? Am intrebat incropind in minte un mic plan cu doua fatete. Bine, nu chiar asa mic.

-La noapte avem avion. Mai era unul in doua ore dar trebuia sa facem escala la Madrid plus ca nu prea putem sa ne aratam prin oras, devreme ce se stie ca avem cariere in Atlanta si traim acolo. Plecam doar noi doi, si ne intoarcem in trei zile. Imi place masina, aproape se scuza el, si e editie limitata. Maine iese din fabricatie prima masina de acel fel si am comandat-o deja. Si nu am rabdare pana ajunge ca sa o vad, termina el explicatia, ca un copil care are o rugaminte la parintele preferat.

Am tras aer in piept sa il intreb cam ce bagaje fac cand-

-Am facut eu bagajele deja. Pentru amandoi, ranji el superior.

Am ranjit inapoi, cand mi-am amintit ceva.

-Unde e Renesmee? Si Jacob?

-S-au dus la Charlie. Cred ca au multe de discutat, rase el in timp ce fata mea se intuneca din ce in ce mai mult.

-Ce s-a intamplat? Ma intreba el alarmat.

-Si Carlisle de duce la Charlie.

-Si ce daca? Intreba el, nedumerit de data asta.

-O sa fie inghesuiala acolo, am baiguit eu o explicatie cand mi-am dat seama ce era sa fac.

Rase cand ma stranse in brate si desi am afisat o fata linistita, inauntru fierbeam pentru ca nu stiam cum va iesi si ce va iesi. Speram doar ca socrul meu nu va spune nimic de fata cu fiica mea si Jacob.

Doar jumatate de ora mai tarziu, Carlisle intra in casa cu o expresie obisnuita, din care nu puteam deduce daca Charlie a renuntat sau nu dar a fost suficient sa imi folosesc noul talent ca sa imi dau seama de la cine am mostenit incapatanarea. Tot de talent a trebuit sa ma folosesc si ca sa ii spun sa il transforme imediat ce noi vom pleca, pentru ca nu am reusit sa raman singura cu el.


-Inca tot nu pot sa cred ca acea marca a inceput sa fabrice masini sport de lux, spuse Edward, rupand tacerea in care paseam incet prin padurea Saint-Germain, leganand mainile de care ne tineam.

Ajunsesem de la marginea Parisului in mijlocul padurii in doar doua minute si acum mergeam lent, admirand natura. Sau cel putin eu admiram natura; Edward probabil contempla imaginea mentala a noii sale-noii noastre masini.

Nu am spus nimic, desi l-am vazut privindu-ma curios, in timp ce ma uitam in sus, cu ochii mari, la fagul purpuriu, unii dintre putinele exemplare din specia sa care au mai ramas in lume. Scoarta sa cu mii de crapaturi pe centimetru patrat avea o puternica tenta de mov iar coroana care incepea de la o inaltime de trei metri era extrem de deasa. Nu degeaba i se zice „fagul purpuriu”; pana si frunzele aveau o tenta de mov insa acest lucru nu prea putea fi vazut de ochiul uman.

Tocmai observasem o frunza cu dimensiuni ciudat de mari fata de celelalte cand o adiere fina aduse un miros nou, strain padurii si noua.

Miros de vampir.

Automat am luat pozitia de aparare in spatele lui Edward care ma trase inapoia lui crispat dar dupa o secunda de concentrare in care presupun ca citea gandurile celui care se apropia, se relaxa si ma trase usor de talie langa el zambind. Am ajuns intr-o pozitie care ne facea sa semanam a gazde care asteapta nerabdatoare un musafir drag.

Totul s-a intamplat foarte repede si nu am avut timp sa imi amintesc ca si eu pot citi ganduri. Mirosul devenea tot mai strident si, desi nu era neplacut, ma facea sa imi amintesc de Volturi.

Nu am asteptat mai mult de trei secunde.

De dupa trunchiul gros al fagului purpuriu care se inalta falnic intr-un mini-luminis, aparu incetisor o femeie care, dupa figura, sigur fusese transformata inainte sa implineasca douazeci de ani. Avea o fata blanda cu buze subtiri si -soc- ochii aurii. Parul saten inchis cadea drept si liber pana putin mai jos de nivelul umerilor. Avea o statura putin mai mica decat a mea iar pielea alba parea foarte fragila. Cand a atins trunchiul copacului, modul in care s-a modelat pielea dupa forma lui m-a facut sa imi dau seama ca are pielea moale ca argila si in acelasi moment m-a strafulgerat amintirea lui Aro. Incepeau sa fie ciudate legaturile mentale pe care le faceam cu familia care ne urmarea din umbra.

Hainele erau ciudate. Era incaltata cu un fel de mocasini imblaniti-incaltaminte purtata de unele triburi nordice de indieni disparuti iar imbracamintea ponosita, zdrentuita, in culori sumbre, se potrivea cu stilul evului mediu.

In clipa in care strania necunoscuta deschise gura sa spuna ceva, se auzi vocea lui Edward, un amestec de usurare, uimire, neincredere:

-Didyme!

Necunoscuta pe care Edward parea sa o cunoasca si nu numai pentru ca i-a citit gandurile ridicase putin capul, uimita.

De unde o cunostea Edward? Doar mi-a povestit de toate vampiritele care au vrut o relatie cu el. In timp ce incercam disperata sa imi raspund la intrebare, mi se invarteau in cap aceleasi cuvinte rostite cu aceeasi tonalitate.

Didyme!…Didyme!…

Nu ma consideram o persoana geloasa dar se pare ca in atatia ani nu am reusit sa ajung sa ma cunosc nici pe mine insami. Mi-am ridicat ochii spre frumoasa necunoscuta in timp ce spatele mi se arcuia automat pentru a ajunge in pozitia de atac.

Anunțuri

9 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. waw , so… here she appear … scuze , asa fac cand sunt super surprinsa . deci m-ai suprins , mi-a placut . si faza cu sora lu aro. waw.

  2. o bella geloasa?
    capitolul e super

  3. Tare…imi place…succes in continuare :* pupici Aleee

  4. da…Bella…cum se face ca si acum mai este nesigura? dar Bella e Bella, chiar si vampir fiind a ramas aceeasi fata prostuta, oricum e o dulce.

    • Bella e nesigura pentru ca Edward i-a spus despre cele care au fost indragostite de el(adica Tanya) si cand i se pare ca Edward o cunoaste pe Didyme de o viata simte ca a fost mintita de el pentru ca nu i-a spus despre ea

  5. foarte frumos

  6. ma anunta-ma pe mess kand mai postezi

  7. geloasa doar putin…acum ca e frumoasa e sigura pe ea dar in acesti 7 ani Edward nu a mai vazut nicio straina si se pare ca Bella inca nu a invatat ca vampirii se indragostesc o singura data:P

  8. Ummm…Bella e geloasa…:>:>:)))
    bafta>:D<


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: