Capitolul 4: Dorinţa

-Deci tata ce parere ai despre toate astea?

-Hm. Si zici ca tot ce a ramas nestiut de mine este reactia voastra la soare?

-Da, tata.

Am oftat. Ma asteptam sa fuga tipand dintr-un moment in altul sau sa intre intr-o faza de negare si el cerea mai multe detalii. De fapt singurul pe care nu il stia. Totusi era bine ca nu facea crize sau ceva acum, cand Carlisle a fost chemat de urgenta la spital.

-Si cand o sa aflu si despre asta?

-Cand o sa facem rost de soare, rase Emmett.

-Tata inca astept sa aflu ce parere ai.

-A. Da. Parerea.

Am inghetat in asteptarea raspunsului, reactia la stres pe care o imprumutasem de la Edward.

-De fapt nu am nicio parere.

Mi-am ridicat o spranceana, neincrezatoare.

-Am mai mult o dorinta, continua el.

-Dorinta?

Cuvantul scapat de sapte vampiri deodata emana surpriza.

-Da. VREAU SA FIU SI EU VAMPIR, spuse el pe un ton ce se vroia a fi infricosator.

-Asa tataie, rase Emmett.

Ma uitam in gol in timp ce cuvintele imi rasunau in cap o data si inca o data … si inca o data. Intre timp, ma gandeam ca nicio veste nu l-ar putea lua prin surprindere pe Emmett care era dispus mereu sa faca o gluma, chiar si din cele mai serioase lucruri. Edward se uita la mine ingrijorat. Eram de sapte ani indestructibila si in unele momente inca isi facea griji exagerate pentru mine. Mi-a luat zece secunde pana sa pot reactiona. Trebuia sa il conving ca nu gandeste limpede. Nu dupa ce a primit soc dupa soc toata dupamasa si o buna bucata din noapte.

-Tata. Nu acum. E patru dimineata. In ultimele noua-zece ore ai primit vesti care ar fi trebuit sa constituie soc dupa soc. Si chiar daca nu ar fi partea asta, nu ai dormit toata noaptea. Esti obosit. Trebuie sa fii odihnit ca sa gandesti logic. Eu am vrut sa devin asta pentru Edward, pentru ca vroiam sa ii fiu alaturi pentru totdeauna la propriu. Dar tu ce motiv ai?

-Sa imi apar copilul. Volturii astia sunt o amenintare pentru tine si eu nu pot sta deoparte in timp ce tu devii un morman de cenusa. Niciodata nu strica un luptator in plus.

-Dar primul an…incercam ultimul argument.

-Nu iti face griji. Doar spera ca ai mostenit auto-controlul de la mine.

M-am uitat neajutorata la fiecare pe rand. Nu vroiam sa faca ceva ce ar fi regretat mai tarziu. Luase prea in pripa decizia. Emmett si Rosalie se tineau de mana si amandoi imi zambeau incurajator. Jasper spuse repede ca simte la Charlie numai si numai hotarare. Alice avea o viziune despre care speram sa fie in legatura cu Charlie iar Esme se ridica usor din fotoliul ei si se indrepta spre canapea, adresandu-se lui Charlie.

-Esti obosit. Asa o hotarare nu se ia in starea in care esti. Uita-te la noi. Toti inafara de Bella si acum si Edward am da orice sa fim umani din nou, dar nu se poate. Si tu vrei sa fii ca noi asa, pur si simplu? Mai bine gandesti la rece totul, si asta se va putea doar dupa ce vei dormi bine. Avem sus o camera de oaspeti confortabila daca vrei…

-Nu. E in regula. Ma duc acasa. Voi dormi bine si apoi voi veni sa va anunt ca nu mi-am schimbat decizia, ranji Charlie la mine.

-Bella, ma striga Alice cu un ton normal. E in regula. L-am vazut. Va fi vampir. Si va avea acelasi control ca si tine. Nu vor fi probleme cu el. Cel putin nu in viitorul apropiat. Desi … ceva ciudat … Vad totul destul de clar, dar ca si cum as vedea printr-o ceata subtire.

-S-ar putea sa fie si el un fel de scut avand in vedere ca nici eu nu ii pot auzi gandurile in intregime.

Bucuria de pe fata lui Charlie, ascunsa sub oboseala (noroc ca maine e duminica si nu merge la lucru), era aproape copilaroasa cand ne ura noapte buna si iesi. Uitase chiar si ca scopul pentru care a venit a fost Renesmee, careia ii auzeam respiratia regulata langa sforaitul usor a lui Jacob de la etaj. Au adormit amandoi doar dupa ce a fost Edward sa le promita ca ii va trezi cand va fi pregatit Charlie sa ii vada. Toti se purtau normal, ca si cum s-ar fi asteptat la decizia lui Charlie. Si devreme ce Alice l-a vazut transformat, inseamna ca asa va fi. Nu pariasem niciodata impotriva lui Alice si nu aveam de gand sa o fac acum. Trebuia sa vorbesc urgent cu Carlisle, despre un subiect pe care nu credeam ca il voi mai deschide vreodata. Aveam noroc ca e la spital; Edward nu trebuia sa auda acea conversatie. L-am anuntat pe Edward ca ma duc la spital sa vorbesc despre asta cu Carlisle si am refuzat oferta lui de a ma insoti pe motiv ca trebuie sa gandesc singura apoi am iesit in noaptea care pentru ochii mei era mov deschis, deloc intunecata. Ferrari-ul meu m-a dus la spital in mai putin de cincisprezece minute; faptul ca incepeam sa iubesc viteza il innebunea pe Edward, imi arata in fiecare zi cataloage cu masini pe care ar fi vrut sa mi le cumpere. Am intrebat asistenta de la receptie de dotorul Carlisle si am aflat ca inca e in operatie, dar il pot astepta in birou. Era prima data cand intram acolo. In spatele biroului, in locul multimilor de diplome si distinctii pe care ma asteptam sa le vad era un tablou nu prea mare, cu o mica semnatura in coltul de jos: Hassam. Inca analizam culorile tabloului fara sa realizez formele cand a intrat Carlisle, dandu-si jos halatul verde pastel.

-Bella ce s-a intamplat? Charlie e bine?

-Da si nu. Depinde cum vrei sa o iei.

-Nu inteleg.

-Vrea sa fie vampir.

-Serios? Cum asa?

Fata nu ii era nici macar surprinsa.

-Nu vrea sa stea deoparte in timp ce noi luptam cu Volturii. Atunci cand vom lupta. Daca vom lupta.

-Nu te ingrijora. Daca asta vrea…tii minte ca si tu ai vrut.

Cum putea fi complet relaxat? A da. Pentu ca nu stia ce stiu eu.

-In plus acum stim cum sa il scutim de dureri. Nu va fi absolut nicio problema. –

De fapt asta e problema. Morfina nu functioneaza. Nu inlatura durerile.

-Nu se poate. Nu are cum. Pentru ca tu… Durerile sunt mai rele decat cele provocate de torturile nascocite de Inchizitia spaniola. Ca sa nu mai zic de faptul ca pe langa ca nu iti amintesti perioada aia, nu te-ai miscat deloc. Nu te-ai zvarcolit, nu ai tipat, nu ai implorat moarte.

Am simtit nevoia sa ma asez. Carlisle a luat si el loc in fata mea, in spatele biroului si a asteptat calm sa explic, cu mainile impreunate profesional in fata, pe birou.

-O sa o iau cu inceputul. Morfina m-a paralizat la inceput de aceea nu aveam cum sa strig sau sa ma zvarcolesc, dar simteam durerea ca si cum fiecare particica din mine luase foc. Dupa ce i-a trecut efectul, m-am folosit de toata forta si auto-controlul pentru a ramane nemiscata. Nu vroiam ca Edward sa sufere pentru mine si din acelasi motiv am zis ca nu imi amintesc nimic de acele momente. De fapt imi amintesc fiecare clipa, fiecare flacara provocata de venin.

-Incredibil…Carlisle era foarte ganditor. Deci ai fost un nou-nascut cu mult auto-control chiar din prima clipa…In sfarsit am descoperit! A exclamat asa tare ca mai aveam un pic si ma speria.

M-am uitat la el confuza si a inceput sa zambeasca.

-Vezi tu, de la inceput am crezut ca te controlai asa bine doar pentru ca aveai multe cunostinte despre nou-nascuti. Si tu de fapt te controlai pentru Edward…deci adevarata cauza e iubirea si nu informatia.

Incepeam sa inteleg ce spune. Eu cum de nu mi-am dat seama inainte? Imaginile sangeroase si dureroase din ultima mea zi ca om incepeau sa ma invadeze cand mereu calculatul Carlisle ma smulse din visare.

-Si atunci ce facem cu Charlie?

-Nu stiu…poate ar fi bine sa il infrice cineva cu durerile poate se va razgandi. Dar nu vreau sa fiu eu aceea.

-Dar vrei sa fie transformat?

-Nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Pe de o parte ar fi bine…a avut o idee. Edward nu imi putea citi gandurile si dupa aceaa am descoperit ca sunt un scut. Nici lui Charlie nu i le poate citi in intregime si asta il face sa creada ca poate va fi si el un fel de scut, ceva ce ne-ar putea ajuta. Pe de alta parte, nu vreau sa il stiu in pericol. Cum Volturii deja ne cauta nod in papura, un nou vampir in familia noastra ii va atata si lupta va deveni iminenta. Si nu imi vreau iar familia in pericol.

-Inteleg. Totusi el are dreptate in legatura cu scutul ce ar putea deveni. O sa vorbesc eu cu el; daca nu da inapoi nici in fata durerii…

-Inca ceva…Nu vreau ca Edward sa afle despre treaba cu morfina. Te-as ruga sa te preocupi in gand cu altceva in preajma lui.

-Inseamna ca nu va trebui sa fie acolo in acele zile critice pentru Charlie.

-Vom merge intr-o calatorie ceva…nu va fi greu sa il conving, am ranjit. Am timp sa gasesc o scuza. \

-Dar daca va afla de dureri in gandurile tatalui tau?

-Poate va fi un scut mai puternic, am ras. Sau putem spune ca s-a intamplat ce s-a intamplat si in cazul lui Emmett.

-Sa stii ca nu e prost Edward.

-Stiu, am oftat. Trebuie doar sa nu isi dea seama ca nu a functionat morfina nici in cazul meu.

-Atunci sa speram ca nu va face legatura. Asta daca va mai avea Charlie aceeasi dorinta. A vazut-o pe Renesmee?

-Nu. A adormit si ea si Jake mult inainte sa afle Charlie tot ce era de stiut.

-Atunci o sa vin cu el acasa dupa ce se trezeste si dupa ce vorbesc cu el. O sa ii zic sa nu pomeneasca de discutia pe care o vom avea. Si nu o sa fixam nicio data; o vom face atunci cand reusesti sa pleci cu Edward.

M-am ridicat. Se lumina afara pentu ca movul deschis se transforma aproape imperceptibil mergand spre roz.

-Multumesc pentru intelegere. Si pentru tot ce faci pentru mine.

-E. N-ai pentru ce. Santem in familie.

Anunțuri

10 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. waw , ce tare a fost .mama chiar o sa reuseasca sa-l pacaleasca pe edward ? , a fost chiar tare ca s-a dus la carlisle .tare capitolul .

  2. emmett:)) imi place capitolul..si am promis ca mai citesc si m-am tinut de cuvant 😀

  3. „-Da. VREAU SA FIU SI EU VAMPIR, spuse el pe un ton ce se vroia a fi infricosator.

    -Asa tataie, rase Emmett.” =)))) emmett e emmett =))

    hey si nu-s plictisitoare, au fost superbe si ele :X.. mie mi-au placut :X…

    deci gata k mai am de citit … 😀

    • ma bucur ca nu sunt plictisitoare
      eu le-am considerat asa pentru ca le-am comparat cu [virgula ca sa evitam cacofonia :)) ] capitolele care urmeaza 😉

  4. superb:X

  5. este chiar tare ficul acesta. Scrii foarte bn sh mie mi-au pl mai mult primele capitole. Pupici sh succes in continuare :*:*>:D<

  6. Super si asta,desi cam scurt…da este super ok,imi place din ce in ce mai mult cum scrii.Succes in continuare,pupici :*

  7. chiar e tare, ma bucur ca il citesc, iti marturisesc faptul ca la inceput nu eram foarte nerabdatoare sa il citesc, dar acum nu ma mai dezlipesc de monitor…pupici

    • 😀
      recunosc k primele capitole is mai plictisitoare…dar nu puteam intra direct in actiune fara sa arat cum s-a ajuns la ea(daca faceam asa nu ar mai fi inteles nimeni nimic)

  8. ma este minat nu ma mai opresc


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: