Capitolul 3: Povestea

Calmul dat sau mai bine zis daruit de Jasper era de extrem ajutor. Mi-am mutat pozitia putin, invatasem toate detaliile necesare pentru a trai printre oameni si acum aceste mici miscari au devenit reflexe, nici nu trebuia sa ma gandesc la ele. Am inceput lunga poveste, cu gandul sa o zic din perspectiva unui povestitor ce a fost acolo de la inceput.

-Tata sa sti ca va fi foarte lung si foarte ciudat, deci te rog sa nu ma intrerupi; o sa faci observatiile la sfarsit, si tot atunci o sa iti raspund la intrebari.

-Bine, a fost el de acord, tragand aer adanc in piept de parca s-ar fi pregatit sa se scufunde in ocean fara tub de oxigen.

Am observat ca toti s-au reintors la activitatile lor, inafara de Edward care inca imi strangea mana in ale lui, Emmett care de la jocul de sah era atent cu coada ochiului la Charlie pentru a interveni daca ar avea o reactie exagerata si Jasper care pastra calmul, amandoi cei din urma jucand in acelasi timp interesantul lor joc de sah.

-Totul a inceput in Londra, cam prin anul 1640, am inceput urmarind reactia lui Charlie. De fapt lipsa de reactie. Puteai zice foarte bine ca se uita la un film plictisitor, dar era numai inceputul. Atunci cand s-a nascut Carlisle, am continuat. Pupilele de la ochi i s-au dilatat a uimire dar nu a zis nimic. A promis ca nu ma intrerupe si in plus, Jasper putea fi atent si la joc si la pastrarea calmului in incapere.

-Mama lui a murit la nastere. Tatal lui era preot. In vremea aceea oamenii credeau puternic in supranatural, iar tatal lui credea ca e de datoria lui sa prinda vrajitoarele si vampirii din Londra si sa-i arda pe rug. A tresarit putin cand am spus cuvantul cu care inca eu aveam probleme dar putea fi foarte bine si din cauza ca nu se astepta.

-Era un om aspru si ardea aproape numai nevinovati, in timp ce adevaratele vrajitoare si adevaratii vampiri erau ascunsi bine. De data asta chiar nu a reactionat la auzul cuvantului si am ramas la prezumtia de mai devreme: a tresarit prima data pentru ca nu se astepta.

-Cand a ramas paralizat, fiul lui, Carlisle trebuia sa ii continue treaba. Dar el era mai chibzuit, facea toate lucrurile cu cap. A inceput un fel de ancheta si a descoperit ca o sleahta de vampiri se ascunde in canalele Londrei. A adunat mai multi localnici cu torte si au pornit sa ii captureze. Carlisle era in fruntea grupului, si cand s-a apropiat prea tare un vampir batran ce parea fara putere s-a apropiat si l-a insfacat cu o singura mana, apoi l-a muscat cu gandul sa il manance. Pupilele lui Charlie s-au dilatat din nou, rasuflarea aprope nu se auzea iar buzele erau intredeschise. Arata ca o persoana care se uita la un film de groaza captivant dar nu ii este frica deloc.

-Multimea si-a apropiat tortele, vampirul s-a speriat de foc si l-a lasat pe Carlisle, in schimb a luat pe altcineva, timp in care grupul s-a imprastiat speriat. Carlisle, care pe atunci avea 23 de ani (Charlie arunca spre el o privire rapida), a inceput sa simta focul durerii provocat de venin si s-a tarat spre o pivnita apropiata, unde s-a ascuns trei zile, pana ce a disparut durerea. Apoi, cand a vazut ca toate simturile ii sunt mult mai ascutite, cand si-a dat seama ca este mult mai puternic, cand a vazut ca pielea lui e alba, rece si mai tare ca marmura, si cand a simtit setea de sange si-a dat seama ce a devenit: un vampir nou-nascut.

Pentru prima data Charlie s-a retras inspaimantat; parca ar fi vrut sa se uite din nou la Carlisle dar nu indraznea. Carlisle in schimb s-a uitat la el si i-a zambit linistitor, un zambet ce a avut efect. I-a luat secunde intregi pana fata lui sa arate ca a descoperit ce eram si eu, ce eram toti.

-Tu…tu ai…cuvintele i-au ramas in gat dar stiam ce vrea sa spuna.

Ceea ce nu stiam, ce nu banuiam, era reactia lui. Doar pentru doua miimi de secunda inainte sa se ridice furia si-a facut loc pe fata lui. Nu ma asteptam deci nu stiam cum sa reactionez. Presupun ca nici restul devreme ce nimeni nu l-a oprit timp de 15 secunde. De ce nu era Alice atenta? Era destul de departe Jacob pentru a vedea ce se va intampla in incapere.

-Bella esti vampir? Tu ai vrut asta? Cati oameni nevinovati ai omorat? De asta ma evitai?

Ma scutura puternic de umeri. As fi putut sa stau rigida iar el nu ar mai fi reusit sa miste nici macar un milimetru dar eram socata din trei motive: nu ma asteptam la reactie, a promis ca nu ma va intrerupe si contam mult pe calmul lui Jasper. In timp ce incercam sa gasesc loc printre intrebari ca sa dau raspunsul, m-am uitat neajutorata la Jasper. Emmett a prins privirea si in mai putin de o secunda Charlie era imobilizat la locul lui de pe canapea. In timp ce ii redadea calmul, Jasper isi cerea iertare din priviri. As fi vrut sa il intreb de ce, pentru ca nu avea nicio vina, dar Charlie era mai urgent. Un Charlie socat, un Charlie care nu stia cum a ajuns inapoi, un Charlie care nu stia unde i-a disparut furia. Toata familia mea s-a adunat in spatele lui. Rosalie ii aduse un pahar cu apa.

-Tata linisteste-te. Ai promis ca nu ma intrerupi absolut deloc inainte sa termin tot ce am de spus. Tot ce ai vrut sa stii.

-Da. Ai dreptate. Dar ce a fost asta?

-O sa iti explic trasaturile noastre pe parcurs. Acum sa continuam. Dupa ce si-a dat seama ce a devenit, lui Carlisle i s-a facut sila de el insusi; nu vroia sa devina criminal. Din acest motiv a incercat sa se sinucida. A incercat mii de metode dar tot ce a reusit a fost sa descopere ca vampirii sunt indestructibili, imuni metodelor prin care oamenii obtin moartea. Asa ca a hotarat sa se sinucida prin singura metoda care nu a folosit-o: infometarea. S-a departat de orasele oamenilor pentru a nu fi tentat. Trei luni a stat prin paduri pana intr-o zi cand a trecut pe langa el o turma de caprioare ce a adus miros de sange proaspat si instinctul nu a mai rezistat. Inainte sa isi dea seama ce face, era deja satul. Asa a descoperit o metoda prin care putea trai impacat cu el stind ca nu va fi un criminal; asa a ajuns un vampir “vegetarian”. Fata lui Charlie se lumina pe masura ce ii aratam ca nu eram criminali.

-A inotat pana in Franta, apoi a ajuns in Italia, unde i-a intalnit pe Volturi. Ei sunt o familie antica de vampiri; sunt un fel de familie regala pentru noi, sunt cei care au grija ca regulile sa fie respectate. De fapt singura regula, care desigur are foarte multe fatete si implicatii: “pastreaza secretul”. A stat o vreme cu ei dar acestia au inceput sa incerce sa il convinga sa renunte la dieta lui si sa se hraneasca cu oameni ca ei asa ca Carlisle i-a parasit. A venit in Lumea Noua pe atunci si a inceput sa invete medicina. I-au trebuit secole de practica chinuitoare pentru a se obisnui cu mirosul de sange uman, pentru deveni imun la el, dar a reusit. In 1918 lucra in tura de noapte intr-un spital din Chicago, in timpul unei epidemii de gripa spaniola. Atunci l-a gasit pe Edward. Era pe moarte. Parintii lui murisera de aceeasi boala. Ultimele cuvinte ale mamei lui au fost cele cu care il implora pe Carlisle sa ii salveze baiatul, in varsta de 17 ani. Nimeni nu ar fi observat lipsa lui iar Carlisle resimtea tot mai greu singuratatea. L-a luat acasa si l-a transformat, punand in acea actiune tot autocontrolul pe care il avea, toata stapanirea de sine.

Charlie se uita cu ochii mariti de uimire si curiozitate cand la mine, cand la Edward. Am continuat inainte sa ma intrerupa.

-Esme s-a alaturat familiei cativa ani mai tarziu. Era tot pe moarte; si-a pierdut copilul nou-nascut si se aruncase de pe o stanca. A devenit sotia lui Carlisle si asta a ramas pana in ziua de azi. Aproape de anii ’40, a venit si Rosalie in familie. Carlisle venea de la spital cand a simtit miros de sange pe o straduta intunecata. M-am uitat la Rosalie care dadea aprobator din cap. Deci mi se permitea sa spun tot.

-Fusese violata si batuta de logodnicul ei si prietenii lui, apoi lasata in strada aproape moarta. Nu mult dupa aceea ea era la vanatoare cand l-a gasit pe Emmett aproape omorat de un urs. S-a indragostit pe loc de el dar nu avea curajul sa il transfome singura, nu vroia sa cada in ispita sangelui asa ca l-a carat acasa si l-a rugat pe Carlisle sa o faca. Mai tarziu s-au alaturat familiei si Alice si Jasper. Alice nu stia de catre cine fusese transformata iar Jasper a fugit de cea care l-a transformat cu scopul de a-l folosi in razboaiele cu vampiri nou-nascuti. Amandoi doreau alt fel de viata si Alice, care stia de familia Cullen, l-a luat pe Jasper si s-au alaturat lor. Jasper nu era obisnuit cu regimul “vegetarian” si i-a fost cel mai greu in mijlocul oamenilor insa s-a descurcat. Au venit in Forks unde mai tot timpul ploua pentru ca nu se pot afisa in public la lumina soarelui…

Inainte sa pot continua, rasul strident al lui Charlie intrerupse linistea ce se asternuse dincolo de vocea mea. Apoi mi-am dat seama de ce si mi-am amintit cat a ras Edward cand i-am pus intrebarea legata de aceasta parte a miturilor despre vampiri.

-Tata nu e ceea ce crezi. O sa iti arat cu prima ocazie in care vom avea soare in Forks pentru ca nu se poate explica. Si continuand de unde am ramas… Specia vampirilor este dusmana de moarte cu specia celor din tribul Quilleute care se pot transforma in lupi datorita faptului ca un vampir a fost cel care a omorat sotia si unii copii ai primului sef de trib ce s-a tansformat. Pe atunci micul trib dispunea de o haita formata din trei membri; erau destui avand in vedere ca nu aveau cu cine lupta. Desi ii depaseau numeric si ar fi fost simplu sa ii invinga, vampirii au facut cu ei un tratat: nu aveau sa se atace unii pe altii, vampirii nu aveau voie sa muste absolut nicio persoana nici ca sa se hraneasca nici ca sa se transforme…

-Atunci pe tine…

-Rabdare tata toate la timpul lor. Ai promis sa nu ma intrerupi.

-Asa e. Scuze.

-Si nici una din tabere nu avea voie sa treaca granita dintre teritoriul Quilleute si pamanturile de vanatoare ale familiei Cullen. Acest tratat a fost incheiat intre Carlisle si Ephraim Black, bunicul lui Jacob. Charlie se apleca spre mine tot mai absorbit de poveste. Parea ca nici nu respira. A trecut vremea si familia Cullen a trebuit sa se mute in Alaska, impreuna cu clanul Denali-alta familie de vegetarieni-pentru ca oamenii incepeau sa observe ca nu imbatranesc dar au revenit cu vreo 2 ani inainte sa ma mut eu aici. Haita nu mai exista si se simteau in siguranta aici. Cand am venit eu in Forks, prima data cand i-am vazut la scoala am ramas fascinata. Tii minte ca ti-am zis si eu atunci ca mi se par retrasi?

-Da.

-Erau asa pentru ca era mai bine pentru oameni sa fie evitati. Oricum in prima mea zi, in pauza de pranz, in timp ce ma holbam la ei (Emmett incepu sa rade in hohote) Edward mi-a aruncat o privire. Cred ca de la acea prima privire a inceput totul, dar nu imi dadeam seama. Charlie incepu sa zambeasca cicalitor.

-Mi s-a parut ca privirea lui nu denota nimic altceva inafara de curiozitate si totusi la ora de biologie, cand trebia sa stau cu el in banca, s-a uitat toata ora urat la mine, statea cat mai departe.

Edward ma intrerupse cu un ras nu prea vesel, mai mult amar apoi prelua putin din sarcina mea.

-Era pentru prima data cand am intalnit o persoana a carei sange sa miroase asa dulce. Monstrul din mine pe care incercasem din rasputeri sa il tin inchis timp de aproape un secol ameninta sa iese afara iar eu nu il puteam controla. Toata ora mi-am tinut respiratia si am stat cat de departe de ea era posibil. De asemenea toata ora am facut strategii prin care sa o omor fara prea multe alte victime pentru ca nu puteam lasa martori.

Furia incepuse sa creasca pe fata lui Charlie dar nu izbucnise; Jasper era atent la situatie. Iar eu eram cu mana pe umarul lui stang ca sa il linistesc.

-Tata calm. Inca sunt aici, nu?

-Ciudat dar sunt calm. As vrea sa fac si eu strategii sa il omor dar sunt prea calm.

Nu mi-am mai putut stapani rasul imaginandu-mi cum ar fi incercarea lui Charlie de a-mi omori sotul. Jacob radea si el la etaj in timp ce am auzit-o pe Renesmee facand “shhh”, spre Jacob evident. Jacob a tacut aproape imediat ce a inceput sa rada in schimb m-au acompaniat ceilalti. Charlie privea socat cand la unul cand la altul aducandu-mi aminte ce faceam acolo de fapt.

-Aaa, tata, nu ai avea cum sa il ucizi pe Edwad. Cel mult teai rani singur. Aminteste-ti de Carlisle cat a vrut sa isi cauzeze moartea si nu a reusit. Suntem indestructibili, am mai reusit sa spun inainte ca un nou val de hohote sa puna stapanire pe mine.

-A, da spuse Charlie si adanc in vocea lui mi s-a parut ca aud o urma de invidie.

-Mi s-a parut ciudat comportamentul lui, mai ales ca atunci cand Mike m-a intrebat ceva de genul daca l-am injunghiat cu ceva mi-am dat seama ca nu era comportamentul lui normal. La sfarsitul orelor m-am dus la secretariat sa imi las avizul semnat de profesori si era acolo incercand sa isi schimbe orarul in asa fel incat sa nu mai avem ora de biologie impreuna. Era clar ca avea ceva cu mine, mai ales ca a iesit ca o furtuna din secretariat cand m-a vazut acolo. A doua zi planuiam sa il intreb ce i-am facut eu, mai ales ca nu ne cunosteam, nu ne vorbisem pana atunci. Dar nu a mai venit la scoala. Si disparut a fost pana in urmatorea saptamana cand m-a intampinat vesel si bine-dispus, o atitudine schimbata la 180 de grade. Nu mai statea rigid pe scaun desi statea tot la marginea cea mai indepartata, era vesel, vroia sa afle cat mai multe despre mine si o schimbare majora: ochii lui negri, negri, negri ce o saptamana in urma pareau plini de ura erau acum aurii, o nuanta de caramel amestecat cu chihlimbar. Am observat la el multe ciudetenii de care ceilalti nu pareau sa se sinchiseasca: niciodata nu parea sa manance, totdeauna iesea din clasa exact cand se suna, pielea era foarte foarte alba si rece cum am putut constata cand a intins mana dupa microscopul din fata mea. In plus l-am intrebat in legatura cu ochii daca si-a pus lentile de contact si mi-a spus ca nu.

Edward ma stranse putin de mana ca sa tac si explica lucrurile din punctul lui de vedere:

-In saptamana in care am lipsit eram in Alaska incercand sa uit mirosul sangelui ei. Incercand sa o uit pe ea. Eram hotarat sa nu ma intorc, eram hotarat sa nu las monstrul din mine sa ma domine.

Privirea lui Charlie era plina de mila.

-Dar nu puteam sa raman. Cu ochii inchisi, cu ochii deschisi o vedeam doar pe ea. Simteam un sentiment amestec de durere si fericire apoi iar durere si iar fericire si tot asa de fiecare data cand ma gandeam la ea (si crede-ma ma gandeam tot timpul). Eram frustrat ca nu stiam ce poate fi. Aveam in fata mea zi de zi trei cupluri perfecte dar eu nu simtisem dragostea niciodata de aceea nu o recunoscusem. Bella a intuit corect: totul a inceput cu acea prima privire din sala de mese cand eu m-am uitat la ea doar ca sa imi dau seama de ce nu ii pot citi gandurile-, sau ma bine zis auzi-

Se opri brusc si am putut vedea motivul: fata lui Charlie arata ca si cum ar fi vazut extraterestrii de aur sau ceva. Pana un minut mai tarziu cand in sfarsit a reusit sa vorbeasca, nimeni nu si-a putut da seama de ce pentru ca noi toti eram deja obisnuiti cu talentul sotului meu, era parte din rutina. Carlisle era deja cu trusa de prim ajutor langa noi dar privirea goala a lui Charlie se focaliza pe fata mea apoi pe cea de langa mine, cea a lui Edward inainte sa isi capete vocea

-Tu…faci ce? Cum se poate…asa ceva? Imposibil! Asta nu e o gluma buna sa stiti! Aproape urla Charlie.

-Nu e o gluma tata. De fapt trebuia sa iti spun de la inceput.

-Nimeni nu stie cum se poate asa ceva, raspunse Edward gandurilor lui Charlie. Nici macar expertul in cercetari, Carlisle. Asa cum nimeni nu stie de ce Alice poate sa vada viitorul, Jasper sa controleze sentimentele si sa fie influentat cele ale altora, de ce Renesmee poate sa ne arate ce gandeste cu o simpla atingere iar Bella e un scut atat de puternic incat acum 6 ani ne-a salvat vietile tuturor.

Fata lui Charlie mai avea putin si exploda. Nu era in stare sa mai puna vreo intrebare; arata de parca ar fi vazut planeta de aur al extraterestrului de aur vazut mai devreme impreuna cu toti locuitorii lui de aur. Carlisle se uita la ceasul de pe mana- un accesoriu de fapt, apoi scoase din geanta ceva ce semana cu un – tensiometru? Intinse mana cu aparatul spre bratul lui Charlie dar acesta si-l retrase brusc, fata ii capata o nuanta imperceptibila pentru ochiul uman de rosu si urma ceea ce ne lua pe nepregatite pe toti. Ne holbam cu totii cu fete tampe in timp ce hohotele lui Charlie, acompaniate de cele ale lui Emmett(care radea cu orice ocazie) si, neauzite de el, ale lui Jake, se domoleau apoi reizbucneau cu mai multa forta.

Cand intr-un final s-a oprit si eu ramasem in mintea mea la acea amintire in care imi era frica de reactia lui cu privire la vestea ca ma casatoresc si m-a surprins cand a ras, a inceput sa spuna inecat la fiecare trei cuvinte de cate un pui de hohot:

-Deci de aceea ha ha ha vorbeai adineauri cu Jasper ha cum ca as avea nevoie de calm ha ha si de aceea stia Edward de fiecare data cum sa se comporte in asa fel incat sa nu ma scoata din tatani.

-Ar trebui sa te consideri cel mai fericit socru avand un asa ginere, isi prelungi Emmett cascada de hohote.

-De fapt nu intotdeauna iti pot citi gandurile, continua Edward. Doar unele. Se pare ca ai si tu un fel de scut. Pe ale Bellei nu le puteam citi deloc si eram foarte frustrat. Nu am stiut ce urmareste cand m-a intrebat de lentile si pentru ca m-a luat pe nepregatite i-am spus adevarul. De fapt Bella intotdeauna ma lua pe nepregatite doar pentru ca gandurile ei nu ma avertizau inainte de orice miscare asa cum eram obisnuit. In plus, Bella niciodata nu reactiona asa cum m-as fi asteptat sa reactioneze orice alta persoana. Ea se ingrijora ca nu ii functioneaza bine creierul iar apoi cand am descoperit ca este protejata de un scut foarte puternic si nu si-a mai facut griji nici ea, nici eu. Mai ales eu. Si mai ales cand a invatat sa isi indeparteze scutul.

Toata discutia despre scut mi-a adus aminte de intamplarea ciudata de mai devreme si am inceput sa simt ca mor de nerabdare sa il intreb pe Carlisle ce ar putea fi. Daca a fost temporar? Daca slabeste? Daca raman fara el? Ce ne facem daca Volturii ne vor infrunta din nou? Vroiam sa discut cu Carlisle iar ca acest lucru sa se intample, trebuia sa termin cu Charlie.

-Tata intrebarile la sfarsit. Sa continuam. A doua zi mi-a confirmat ca e ceva ciudat cu el. Cand am ajuns la scoala era gheata pe jos si ma miram ca nu am patit nimic cand am vazut lanturile de pe cauciucuri. Ma holbam la ele cand am auzit murmurul ingrozit al multimii apoi scrasniturile de cauciuc. Mi-am ridicat capul si l-am vazut pe Edward la patru masini distanta apoi am vazut dubita ce venea spre mine. Imi asteptam ingrozita moartea cand m-am simtit trasa, doar o secunda mai tarziu. Edward a oprit duba cu o singura mana apoi a ridicat-o ca sa nu imi zdrobeasca picioarele. Am vazut viteza cu care s-a miscat si puterea ca sa nu mai vorbim de timpul record in care ajunsese la mine dar cand l-am intrebat mi-a spus ca m-am lovit la cap. Ma lovisem la cap dar nu chiar asa grav. Am insistat si mi-a promis ca imi spune dar la spital cand l-am intrebat a negat ca ar fi implicat chiar asa, apoi mi-a spus ca nu are de gand sa imi spuna. Eram suparata pe el dar a doua zi realizasem ca mi-a salvat viata si a doua zi cand l-am salutat la biologie nici nu s-a uitat la mine.

-Te vedeam cu coada ochiului iubire, ma linisti el. Oricum in acea zi Alice mi-a deschis ochii si mi-am dat seama ca o iubesc, ca acela e sentimentul pe care nu il cunosteam si care nu imi dadea pace. Vroiam sa plecam cu totii din oras ca Bella sa fie in siguranta fata de mine dar Alice nu vroia. Abia astepta sa isi inceapa prietenia cu Bella. Apoi mi-a aratat trei viziuni: doua in care Bella si Alice erau foarte bune prietene; in prima Bella calda si umana era imbratisata cu Alice, rece si pietrificata. Nu stiam cat din adevar va sti atunci despre mine si m-am panicat. Dar mai rau m-am panicat cand am vazut a doua viziune. Aceeasi imagine, doar Bella schimbata. Bella transformata. Bella cu ochii rosii. Pentru ca in mod normal, specia noastra are ochii rosii. Aceasta m-a enervat mai rau. Si ultima, cea care m-a durut cel mai tare, era cea in care eu o omoram pe Bella. Sau o transformam. In orice caz nu o mai lasam plina de viata la propriu asa cum o stiam. Charlie tu nu stii cum e durerea aia pentru ca noi, vampirii, simtim totul mai intens. Si singura cale ca sa evit sa o omor pe Bella, pe fata pe care o iubeam, sau sa ii iau sufletul era sa ma comport ca si cum nu ar fi existat. Sau cel putin asa sa creada ea.

Charlie chicoti.

-Au urmat apoi doua luni in care nu mi-a vorbit, nu m-a privit. Ma durea acest comportament al lui dar nu stiam de ce.

-Si eu ii urmaream cu vederea periferica fiecare miscare si de fiecare data ma intrebam ce gandeste, rase Edward.

-Cred ca a fost un chin pentru amandoi, rase Charlie tragand concluzia. Si cand a incetat situatia asta?

-Pai. De fiecare data inainte de ora de bioloigie Mike venea la mine la banca. Intr-o zi, m-a anuntat ca l-a invitat Jessica la balul primaverii. Mi-am dat seama ca ea il place asa ca mi-am exprimat entuziasmul dar Mike mi-a zis ca asteapta sa il invit eu. Nu aveam de gand sa plec pentru ca pe atunci avea probleme cu echilibrul si numai de dansat nu putea fi vorba. Mi-am facut repede planul: aveam nevoie de carti si de haine noi asa ca i-am spus ca sambata aceea ma duc la Seattle.

-Atunci mi-am dat seama de ce il vroiam mort pe Mike de fiecare data cand il vedeam in preajma ei, ma intrerupse Edward. In momentul in care i-a zis ca nu merge, Mike a crezut ca merge cu mine si mi-a aruncat o privire plina de dusmanie. Atunci mi-am dat seama din gandurile lui ca era gelos pe mine, si am descoperit ca si eu eram gelos pe el. De fapt eram gelos pe toti baietii umani care se apropiau de ea dar cel mai mult pe el pentru ca petrecea cu ea cel mai mult timp. Atunci toata vointa mea sa stau departe de Bella s-a sfarmat. Am vrut sa o intreb de ce nu merge la bal dar era inca suparata pe mine. Chiar si cand mi-a multumit ca i-am ridicat cartile pe care le-a scapat in graba de a iesi din clasa mi-a multumit rece.

Stiam ca aceea era prima noapte in care a venit la mine, dar Charlie nu trebuia sa se enerveze pentru asta. Mi-am tras “banda elastica” de pe creier si am gandit repede inainte ca aceasta sa se retraga.

„Charlie nu trebuie sa stie despre noptile petrecute la mine in camera”

Edward dadu repede din cap si a continuat:

-In parcare am vazut cum refuza inca doi baieti si imi crestea inima, mai ales ca hotarasem sa ma apropii de ea dar sa o pastrez umana. In noapta aia m-am lasat prima data prada iubirii. Eram hotarat sa o las umana orice ar fi, sa dau naibii viziunile lui Alice care pot fi destul de subiective uneori. A doua zi dimineata am asteptat-o in parcare. Era inca suparata pe mine dar a acceptat sa ma lase sa o duc cu masina mea la Seattle pentru ca rabla ei nu ar fi rezistat.

M-am strambat la el dar nu m-a bagat in seama. Abia am rezistat impulsului de a-i scoate limba.

-Iti dai seama ce fericit ma simteam. Eram primul caruia ii spunea “da”. M-am dus fericit la ora. Abia asteptam pauza de pranz, pauza in care m-am pus singur la o masa, departe de fratii mei. Parea dezamagita ca nu m-a vazut acolo si asta m-a facut fericit. Jessica i-a spus ca ma uit la ea si atunci m-a vazut si am chemat-o la masa mea. A venit. Stia ca ceva e in neregula cu mine si a venit. De obicei noi infricosam oamenii dar ea nu parea speriata nici macar putin. Mai tarziu am aflat datorita unei glume facute de Emmett ca in incercarea mea de a o face sa ma placa imi pierdusem abilitatea de a spera oamenii. Ea urma sa mearga in weekend in La Push iar eu la vanatoare cu Emmett. Apoi trebuia sa chiulesc pana miercuri din cauza soarelui. Imi faceam griji pentru ea, imi era frica sa nu pateasca ceva si ma simteam mandru sa am puterea sa o pot proteja, atat cat imi era permis sa stau aproape de ea. Weekend-ul acela a trecut foarte greu. Apoi luni si marti am stat in apropierea scolii, ascuns in padure, ascultand gandurile celor care erau destul de norocosi sa stea cu ea. Asa am aflat ca si-a facut planuri cu fetele sa mearga in Port Angeles. Abia asteptam sa se faca seara sa o pot urmari, sa vad cu ochii mei ca e bine. Ajuns acolo, mi-am dat seama ca s-a despartit de fete sa caute o librarie. Am incercat sa urmaresc mirosul ei atat cat imi permitea umbra dar nu reuseam asa. Am inceput sa conduc pe strazi disperat, am cautat prin gandurile tuturor trecatorilor pana am gasit-o. Bucuria nu mi-a durat nicio secunda cand am vazut ce are de gand barbatul ce o incoltise. Apoi mi-am dat seama ca erau mai multi. Am mers si am oprit masina in dreptul ei si abia m-am abtinut sa nu ii torturez pe acei barbati pana la moarte. Doar gandul ca Bella are nevoie de mine ma tinea in loc. Asteptam sa intre in soc si am dus-o la restaurat sa manance ceva. Fetele deja mancasera. S-au bucurat ca Bella era nevatamata. Le-am spus ca o duc eu acasa pentru ca vroiam sa fiu doar cu ea. Atunci la restaurant a aflat ca pot citi ganduri. Nici macar nu a tresarit. Incepeam sa cred ca are instincte total gresite. Apoi in masina am aflat ca stie tot despre mine, ca Jacob Black, nepotul celui cu care am facut tratatul, nepotul celui care a promis ca nu ne va divulga secretul, i-a spus Bellei totul despre familia mea. Ma tot asteptam sa intre in stare de soc, sa tipe sa sune la politie, ceva sa demonstreze ca e ca ceilalti. Dar statea linistita. Apoi am decis ca pot macar sa profit de asta si sa incerc sa ma apropii de ea. In weekend i-am propus sa renunte la Seattle si sa-

„Treci peste partea cu poiana”

-Vina sa imi cunoasca familia. Toti erau bucurosi, abia asteptau. In special Esme era fericita pentru mine, pentru ca timp de aproape un secol am trait ca un batran morocanos aproape. Atunci s-a hotarat jocul de baseball pentru ca urma furtuna si numai atunci puteam juca. A fost invitata si Bella de Alice, care abia astepta sa petreaca timp cu ea. Trei vampiri care se hraneau normal ne-au vazut si vroiau sa ni se alature. Au promis ca nu ii fac nimic Bellei dar unul dintre ei avea a obsesie vanatoarea. Stia ca o voi proteja pe Bella si nu avea de gand sa renunte pana nu o va avea.

Charlie se cutremura dar nu zise nimic. Jasper si Emmett erau si ei atenti; terminasera cu sahul. Jasper se uita concentrat la Charlie, era prima data cand il vedeam ca ii cere efort sa controleze sentimentele cuiva. Probabil ca Charlie ar fi fost foarte foarte furios fara el. Iar Emmett, de langa usa, vesnicul glumet, se uita lung la Jasper pentru o clipa apoi luase o pozitie standard de yoga, o fata concentrata, inchise ochii si incepu sa murmure in asa fel incat sa nu auda Charlie. A urmat o jumatate de secunda in care toti incercam sa ne tinem rasul in frau.

-Am vrut sa o duc departe, numai noi doi, undeva unde sa fie in siguranta. Dar ea isi facea griji pentru tine, stia ca James ii va urmari mirosul pana acasa si ea nu vroia ca tu sa patesti ceva. A mimat teatrul cu “vreau acasa” ca sa fie urmarita ea si tu sa ramai in siguranta. Ochii lui Charlie se marira putin in cele 2 secunde in care ma privi cu recunostinta, dar si cu soc.

-Alice si Jasper au dus-o in Arizona, dar s-au oprit la un hotel. Renee urma sa ajunga acasa in zece zile si oricum nu avea rost sa fie si ea implicata. Eu, Carlisle si Emmett formam echipa de vanatoare. Bella ar fi fost in siguranta doar cand James ar fi fost mort. Esme si Rosalie au ramas in Forks sa te protejeze si sa o urmareasca pe Victoria, partenera ui James.

Charlie le arunca o privire plina de recunostinta. Mi-as fi dorit sa stiu ce gandeste acum cand stia in ce pericol a fost fara macar sa stie.

-I-am pierdut urma cand-

-Lasa-ma pe mine de aici. Reusise sa scape de ei si sa ajunga acasa. A ascultat ce mesaje i-am lasat mamei si m-a sunat sa imi spuna ca o are pe mama si daca vreau sa o salvez sa ma duc sigura sa ma intalnesc cu el in vechea mea sala de balet. Am scapat de Jasper si Alice si m-am dus. A fost o usurare ca nu o avea pe mama; vocea ei ce am auzit-o la telefon era inregistrarea de pe o caseta video. Una peste alta, m-a muscat de mana si de atunci nu am simtit decat durerea si focul produse de venin. Pe langa alte rani. Credeam ca am murit dar Carlisle era langa mine, imi trata rana de la cap. Apoi l-am auzit pe Edward cand imi promitea ca va face durerea sa dispara. Si a facut-o. Apoi m-a linistit si m-am trezit la spital.

M-am intors brusc sa vad cum reactioneaza Edward la acele amintiri. Atunci mi-am simtit scutul ce imi proteja gandurile facandu-se … fasii? Apoi s-a rearanjat in spirala aceea ciudata pe care am simtit-o si mai devreme si am auzit vocea lui Edward venind parca de departe spunand ca ar fi bine sa dea si el o explicatie. Totul a durat o secunda, destul cat sa imi dau seama ca buzele lui nu s-au miscat. Iar? Ce se intampla? Am tacut cu gandul la intamplare si Edward a prins momentul sa continue. Deci chiar vocea lui am auzit-o. Dar cum era posibil daca el nu a vorbit?

-Am ajuns exact la timp. I-am urmat mirosul. Am fi ajuns mai repede daca nu ne incetinea soarele. Carlisle si eu ne-am oprit langa Bella in timp ce restul terminau cu James. Mi-a fost foarte greu sa o salvez. Trebuia sa ii sug sangele infectat cu venin dar noi, cand simtim sangele uman, nu ne mai putem controla, nu mai santem noi. Si azi imi vine greu sa cred ca am reusit sa o las in viata, sa nu ii beau tot sangele. Eram singurul care putea face asta pentru ca doar eu o iubeam intr-atat incat sa mai am o sansa sa ma pot opri. Cat timp a stat inconstienta in spital m-am gandit sa plec, sa o las in siguranta. S-a adeverit o viziune a lui Alice: aceea ca eu voi ajunge sa beau sangele ei si imi era frica sa nu se adevereasca si cealalta, cea in care ea e vampir, o fiinta fara suflet. Mai ales ca si-a exprimat dorinta de a ramane cu mine pe vecie. Dar ea ma vroia langa ea si eu, in egoismul meu, am acceptat. Pana in septembrie, cand, la petrecerea de ziua ei, s-a taiat intr-o hartie de cadouri. A fost de ajuns sa curga o picatura de sange pentru ca Jasper, care pe atunci se controla cel mai greu, sa isi piarda ratiunea. A pornit sa o atace dar am trantit-o pe Bella in spatele meu in mormanul de farfurii ranind-o mai tare, facand sa curga mai mult sange, provocandu-i mai multa durere. Imi tineam respiratia.

La fel si Charlie acum. Jasper era mai concentrat, ii era mai greu sa il tina linistit iar concentrarea de pe fata lui Emmett care inca facea haz de nepretuitul calm dat de Jasper crestea direct proportional cu cea a lui Jasper.

-In acea seara am hotarat sa plec. Sa nu o mai pun in pericol. Sa o las umana. Ma durea decizia in fiecare celula a inimii mele moarte dar era spre binele ei. In cel mult 2-3 ani avea sa uite de mine si isi va continua viata, va fi fericita.

-Insa eu nu am fost. Mi-a promis ca va fi ca si cum nu ar fi existat; mi-a luat pozele cu el, cadourile de la familia lui. Insa amintirile? Era un pact pe care l-a calcat inainte de a-l face asa ca m-am hotarat sa stric si partea mea de invoiala. Promisesem ca nu voi face nimic necugetat. Cand am vazut motocicletele acelea de vanzare mi-a trecut prin cap cuvantul cu care descrii tu mersul pe motocicleta: “necugetat”. Le-am cumparat sigura ca Jacob va fi in stare sa le repare. El a fost bineinteles de acord si aunci am inceput sa petrec timpul in garajul lui. Era usoara viata in preajma lui, era usor sa zambesc. Am vazut cu coada ochiului amaraciunea de pe fata lui Edward, vizibila chiar si pentru Charlie, asa ca am scurtat cat am putut de mult. Pana intr-o zi cand nu mi-a mai raspuns la telefoane, si nici nu a mai venit sa ma vada. Billy spunea ca are mononucleoza dar nu il credeam, si nu stiu din ce motiv. Eram ranita din nou. Apoi mam hotarat sa continui cu drumetiile pe care le-am inceput cu Jake. Am gasit o poiana…in care m-a gasit un vampir. Era Laurent, unul din tovarasii lui James. Ma vroia moarta. Victoria, cea cu care era James, vroia sa ma omoare. Pentru a razbuna moartea partenerului, vroia sa ucida partenera celui care i-a ucis perechea. Laurent era trimis de ea sa ma aduca. Incerca sa ma convinga ca era mai bine sa ma omoare el, decat sa ma prinda Victoria care pregatise pentru mine nu stiu cate feluri de torturi. Edward mi-a zis ce sa fac.

Fata lui Charlie era toata numai intrebare si mi-am dat seama de gafa.

-Vezi tu tata, cand eram in pericol, unul din motivele pentru care foloseam motocicleta, auzeam vocea lui Edward care ma implora sa incetez, care imi amintea ca am promis. Pe moment ma credeam nebuna, dar nu imi pasa. Cand, cu toate sfaturile vocii lui Edward, nu mai aveam nicio sansa…Am vazut lupii. Lupii de care se temeau tot orasul, lupii pentru care pornisesi la vanatoare. Mi s-au inmuiat genunchii. Stiam ca vor veni dupa mirosul meu de carne calda, nu dupa cel al pielii ca de granit a lui Laurent. Si totusi, l-au urmarit pe el. Apoi am aflat despre Jacob; el nu avea voie sa imi spuna dar m-a ajutat sa ghicesc. Erau patru in haita atunci. Nu ei ucideau oamenii, am zis repede pentru a-l scapa pe Charlie de incordare. Era Victoria. Ei doar ajungeau totdeauna prea tarziu. Au aflat ca Victoria vine dupa mine si ma tineau in La Push, sa fiu in siguranta. Atunci am sarit de pe stanca. Jacob imi promisese ca vom face asta impreuna, de pe o stanca mica. Dar el era in patrulare si eu ma plictiseam. Nu am fost atenta la furtuna si nici la stanca. Am sarit de pe cea mai mare. Jake a ajuns la timp si m-a salvat. Era in ziua in care Harry Clearwater… n-am mai continuat, nu trebuia sa-i aduc aminte. Apoi seara cand am ajuns acasa Alice era acolo. M-a vazut sarind de pe stanca, dar nu l-a vazut pe Jake salvandu-ma. A venit sa te ajute pe tine cu funeraliile mele. Apoi a doua zi dimineata a aflat ca Rosalie i-a spus lu Edward ca am murit si ca el se duce la Volturi sa ii roage sa il omoare. Atunci am plecat. Nu il puteam lasa pe Edward sa se omoare din cauza mea. Volturii l-au refuzat asa ca a hotarat sa incalce regula: va iesi in soare in timpul amiezii. Era un festival si era multa lume in piata mare, langa turnul cu ceas in spatele caruia Edward era in umbra. Am ajuns exact la timp sa il fac sa ramana in umbra. Apoi ne-au gasit garzile Volturilor care ne-au dus in palatul lor. Aro era interesat de faptul ca nicio putere nu parea sa functioneze pentru mine dar a poruncit ca, pentru ca stiu secretul, inima mea sa inceteze sa bata intr-un fel sau altul.

Charlie s-a cutremurat.

-Alice a promis ca voi fi transformata. Cand ne-am intors, familia Cullen s-a mutat inapoi iar Edward a promis ca nu ma va mai lasa niciodata. Si asa a facut, am continuat zambind la iubirea vietii mele.

-Dar fiind impreuna cu el nu puteam fi prietena cu Jake. Amandoi proveneau din specii dusmane. Specii care au facut o alianta atunci cand Victoria s-a intors cu o armata de noi-nascuti, imediat dupa absolvire. In ziua dinaintea luptei am cedat in sfarsit si am acceptat cererea in casaorie a lui Edward. Era conditia pe care a pus-o ca sa fiu transformata de el. Victoria a murit in confruntare si toata armata de nou-nascuti la fel. Garda Volturilor venise si ea si nu era prea fericita ca eram inca umana dar Alice i-a asigurat ca data era fixata. In luna de miere am ramas insarcinata cu Renesmee dar nu era o sarcina normala. Copilul se dezvolta prea repede, ultrasunetele nu treceau de membrana cu care era invelita, iar Alice nu ii putea vedea viitorul. Nu stiam ce este dar nu ii puteam lasa sa il omoare pe micul Edward. Toate noptile inainte sa imi dau seama ca sunt insarcinata visam un baietel uman care semana cu Edward. Era asa de dulce…Edward insa nu il iubea pentru ca ma ranea pe mine. Dar nu luam in seama durerile. Era puiul meu. Intr-o zi Edward i-a auzit gandurile si de atunci a iubit si el copilul. Mi-a rupt doua coaste mi se pare…pana in ziua in care era asa de mare ca nu mai avea aer. Toata sarcina a durat douazeci si sase de zile. A fost perioada in care eram in “carantina”.

Charlie nu mai stia cand sa se uite la mine si cand la Edward iar eu nu incetam sa ma intreb cam cata mirare mai poate incapea in el. Totusi mai bine mirare decat infarct.

-Am inteles ca dupa ce am nascut erau slabe sanse sa mai revin la viata pentru ca inima nu imi mai batea (inca mimam amnezia acelor momente) dar Edward mi-a injectat veninul lui si a pompat el sangele in oranism pentru ca inima mea nu mai batea. Apoi am vazut-o prima data dupa ce am fost transformata pe Renesmee…si aflasem ca Jacob avea la ea mai mult acces ca mine.

-Ceeee?

-Pai acum iti explicam. Chestie de lupi. Cand vad perechea sufletului lor, cea care le e destinata, l-i se intampla ceva numit “imprimare”. Isi iubesc perechea mai mult decat orice si ar face orice pentru ca ea sa fie fericita. Acel gen de dragoste nu poate fi descris in cuvinte…nici eu nu am inteles la inceput, nici eu nu eram de acord ca Jacob sa-mi fie ginere dar cand am vazut cu cata dragoste se poarta cu ea…nu m-am mai putut opune. Apoi Volturii au aflat de ea si credeau ca este un copil nemuritor, lucru total interzis. Noi aflasem dinainte de planurile lor datorita lui Alice asa ca ne-am pregatit. Am chemat mai multi prieteni care sa fie martori ca Renesmee creste. Volturii au venit absolut toti, lucru ce nu se intampla niciodata. Abia asteptau un motiv de lupta pentru ca ei sunt doar trei daca nu punem garzile la socoteala iar noi eram deja opt plus Renesmee, plus haita care ne-ar ajuta cu orice. Nu doresc sa le fie luata suprematia in lumea vampirilor. Atunci au renuntat la lupta dar stim ca vor reveni cu prima ocazie si nu ne vor ierta. Unul dintre prietenii vampiri ce au venit sa ne fie martori avea darul de a descoperi alte daruri si asa am aflat ca eu sunt un fel de scut. Acesta era motivul pentru care Edward nu imi putea citi gandurile. Si acesta era motivul pentru care Volturii au renunta la lupta; nu se asteptau la asta si scutul era deja destul de puternic, facusem practica. Doi din personalul garzii au incercat constant sa atace dar nu au reusit. Pana acum nu au mai venit dar noi suntem totdeauna in garda, am incheiat repede tragand inca o gura de aer ce avea sa imi faca gatul sa imi ia foc.

Un foc ce devenea din ce in ce mai suportabilprin obisnuire. Charlie arata de parca ar fi avut de pus munti de intrebari si nu stia cu care sa inceapa. Concentrarea lui Jasper a mai scazut iar Emmett renuntase la asa-zisa concentrare yoga si se uita la un canal sportiv. Restul familiei erau in fotoliile din jurul canapelei pe care stateam eu, Edward si Charlie. Cafeaua de pe masa nu era atinsa. L-am auzit pe Jacob spunandu-i lui Renesmee sa mai stea un pic si i-am dat fetei mele, care de azi era femeie in toata firea, acelasi sfat: sa mai ramana sus macar un pic. Charlie nu l-a auzit dar si daca ar fi auzit ar fi fost mai preocupat de a afla mai multe detalii decat de a-si vedea nepoata.

12 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. waw , waw , mama stii cat am stat cu sufletul la gura , a fost atre , ca i-au povestit exact , tot . la un moment dat ma intrebam daca vrei sa faci erzumatul celor 4 carti intr-un capitol . si a fost pre tre , cand ma intorc acasa de la scoala citesc restul ca sunt curioasa sa stii .

  2. nu am cuvinte sa descriu capitolul, e prea… wow… scrii foarte foarte frm.. bv
    sunt foarte curioasa ce se intampla cu scutul bellei 😐
    iar la faza „arata de parca ar fi vazut planeta de aur al extraterestrului de aur vazut mai devreme impreuna cu toti locuitorii lui de aur” pot sa zic k am ras cu lacrimi =))

    felicitari >:D<

    • din pacate la jumatate din fraza care te-a amuzat m-am inspirat din desene animate=))=))=))[doar ca am dezvoltat-o putin si am adaptat-o] 🙂

      • pe bune? =))… nu conteaza.. oricum a iesit super 🙂
        app cati ani ai?:D

        • 17 😀
          tu?
          (din cauza la faza cu desenele m-ai intrebat? :)):)) pentru ca demult am auzit replica a=din care m-am inspirat :)) )

  3. :)):)) am ras de ultima fraza:)) e mai fericit a afle povestea decat sa o vada pe Nessie:))

  4. un alt capitol superb..:X promit s amai citesc,dar trebuie sa plec la skl :))

  5. Super,chiar forte bine…mi-a placut extrem de mult…:*

  6. super interesant, ai povestit toate volmele lui Stephanye intr-un singur capitol dar e totodata foarte explicit. felicitari, scrii foarte frumos, o sa urmaresc fic’ul tau. pupici

    • mersi
      si eu care mi se parea ca aceste capitole de inceput is plictisitoare(mai ales asta;)) )
      oricum ma bucur ca iti place;)

  7. foarte frumos,il scrii tu?sau il traduci?:X:X:X


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: