Capitolul 24: Pe pariu?

-Ar trebui sa ne intoarcem acasa, a soptit Edward in parul meu inainte sa imi prinda usor cu dintii lobul urechii.

Am expirat si un geamat usor mi-a ramas blocat in gat.

-Vezi tu, dragul meu, inca nu m-am saturat de tine, i-am raspuns. S-ar putea sa nu vreau sa plecam, am adaugat soptind seducator aproape de urechea lui.

In acelasi timp in care vorbeam, m-am apasat mai tare pe el profitand de faptul ca eram deasupra lui ca sa nu il las sa se ridice. Radea catifelat cand m-a prins de solduri sa ma traga si mai aproape de el, facandu-mi treaba mai usoara.

 

 

 

-E asa dragalas, ma minunam eu zambind.

Bineinteles ca nu il tineam in brate, Rose abia il lasa pe Emmett sa isi atinga fiul. Stateam langa ea pe canapea, trecandu-mi mana prin parul lui ciudat colorat. Dormea, dar atingerea mea rece nu l-a deranjat.

-E minunat, a soptit Rosalie drept raspuns fara sa isi ia privirea de pe fata lui.

Eram pregatita sa imi cer scuze ca nu am ajuns mai devreme, dar am vazut ca nu ni s-a observat lipsa, cel putin nu de catre ea. Renesmee ne asteptase in gradina din spatele casei si cand ne-a strans in brate fara sa para ca vrea sa ne dea drumul, am observat ca se tine tare sa nu planga. Nu i-a placut ca va trebui sa stea departe de Jacob cateva zile, dar m-am multumit sa o vad pe ea fericita de faptul ca nu am patit nimic.

Dintr-o data Charlie a dat buzna.

-Tata usor, sperii copilul, m-am incruntat eu la el.

Rosalie nici nu i-a observat venirea.

-Scuze, a mimat el pe buze. Emmett cu tine vroiam sa vorbesc, a continuat cu voce ceva mai tare.

Mi-am ridicat o spranceana spre el, dar nu a observat. Edward a izbucnit intr-un ras salbatic, incercand sa nu faca zgomot. Ma tinea in brate si imi venea si mie sa rad numai simtind cum i se zguduie tot corpul din cauza hohotelor.

Emmett parea ca vrea sa isi intoarca capul spre Charlie, dar ochii nu i s-au desprins de pe copil.

-Ce zici de un mic pariu? a continuat tata entuziasmat.

Cuvantul magic „pariu” i-a captat atentia fratelui meu.

-Sigur ca da tataie, a raspuns el zambind larg, aratandu-si toti dinti.

Am cascat ochii uimita. De cand punea tata pariuri? Din cate stiam eu, el nu agrea acest obicei al baietilor Cullen.

-Daca castig, a inceput Charlie sa explice repede, renunti sa imi mai spui tataie.

Emmett paru sa se gandeasca o secunda in timp ce hohotele lui Edward ii faceau pieptul sa vibreze mai rau pe spatele meu. Daca nu eram de piatra, m-ar fi zguduit asa cum ma tinea in brate.

Eram curioasa de ce rade Edward asa tare, dar nu m-am deranjat sa vad in mintea lui. Promisesem ca o sa le dau cata intimitate pot.

-Daca castig, l-a intrerupt Emmett, imi dai voie o saptamana sa vin la tine la sectie si sa ma distrez pe seama baietilor.

Charlie s-a incruntat o secunda, apoi a zambit.

-Stai, a facut Emmett confuz. Care-i pariul?

-Pun pariu ca o sa poti experimenta indeaproape lupta de azidimineata, a explicat Charlie sobru. Chiar daca nu ai fost acolo, a adaugat rautacios.

-Nu cred. Nu se poate. Pierzi pariul, a contracarat Emmett.

-A experimenta nu e chiar verbul potrivit, dar totusi…mormaia Charlie insfacand telecomanda si a deschizand televizorul. Acolo, pe ecranul urias, incepea sa se desfasoare lupta care avusese loc de dimineata.

Am cascat ochii de uimire. Edward mi-a atras atentia sa ma uit la el si mi-a facut cu ochiul zambindu-mi strengar.

Emmett privea neincrezator si uimit scena iar Rosalie, bineinteles, nu s-a deranjat sa priveasca ceva ce nu era fiul ei.

Mie imi venea sa rad de tata. Deci la televiziune plecase el cu acea camera video.

Traisem momentele, stiam ce avea sa se intample si cum avea sa se termine, si totusi simteam cum furia creste in mine cand vedeam acea „familie”de groaza. Un marait mi se ridica in gat si ma straduiam sa il tin sub control. Edward ma strangea de mana.

In secunda in care camera a surprins momentul in care Aro a atacat jurnalistul nevinovat, fara aparare, am simtit cum ceva a explodat in mine, dar cu efecte inafara. Sau invers. Vedeam rosu in fata ochilor si tremuram de furie.

Cu ce gresise jurnalistul inafara de faptul ca a fost cam nesabuit?

Eram in picioare si nici nu observasem ca m-am ridicat.

-Bella usor, incerca sa imi transmita de departe o voce de catifea. Ce s-a intamplat?

Am strans pumnii mai tare.

Tot corpul imi tremura atat de tare incat si dintii imi clantaneau, lovindu-se unul de altul. Venin pur imi curgea prin vene si ii simteam pe limba gustul acid si metalic.

-Bella? Nu e cam si cum nu ai fi stiut ca se va intampla, nu? intreba tata ingrijorat.

Cineva ma tinea de umeri punand ceva forta, insa nereusind sa ma calmeze. Nici eu nu intelegeam de ce ma enervez si asta ma irita. M-am enervat atunci cand s-a intamplat, dar era trecut deja. Si atunci? Ce era cu mine?

Imediat a urmat alta explozie de furie si totul a trecut asa cum a venit. Am inchis ochii incercand sa ma linistesc iar mirosul de miere si floarea soarelui a lui Edward ma ajuta. Era calmant.

Cand am deschis ochii, imaginea rosie disparuse. Rosalie era acolo fara sa se fi miscat, admirandu-si fiul. Edward inca ma tinea de umeri doar ca acum fara forta, si imi zambea. Am zambit si eu cand am observat ce era cu explozia aia: scutul meu a aparut asa, ca din nimic. Era acolo ca si cum nu ar fi patit niciodata nimic. Si cireasa de pe tort: nu era ca la inceput, era ca azidimineata. Perfect dezvoltat. Puteam citi ganduri. Am zambit mai larg. Fetele ingrijorate a lui Emmett si Charlie care rasareau din spatele lui Edward s-au relaxat.

-Bella? a rasuflat Edward putin incruntat acum. Nu te mai pot auzi.

„Bineinteles ca nu. Mi-a revenit scutul„.

Imi puteam doar imagina ce fericire am pe fata cand am gandit cuvintele. Era bine sa am intimitatea mea atunci cand doream.

M-as fi asteptat sa se supere, sa se incrunte, sa fie frustrat ca ajunge din nou sa se intrebe tot timpul ce gandesc dar el pur si simplu m-a luat in brate. M-a strans doua secunde apoi m-a ridicat si m-a invartit prin toata incaperea.

-Omule, mai usor, murmura Emmett cu fata la ecran.

-Ma bucur pentru tine Bella, a soptit sotul meu lasandu-ma jos.

-Ce s-a intamplat totusi? a intrebat Charlie pe ton putin exasperat, uitandu-se cand la mine cand la Edward.

„Mi-a revenit scutul” am gandit privindu-l.

-A, a facut el. Pai, ma bucur ca nu e nimic rau. Banuiesc ca ar trebui sa gasesc ceva de facut daca tot am zi libera, a adaugat incurcat dupa care a iesit fara alt cuvant.

-Inca un pariu pierdut Emmett, am ras eu amintindu-mi de partidele noastre de skanderberg.

Nu s-a intors spre mine, dar dupa muschii incordati la gat puteam spune ca atentia lui nu era suta la suta indreptata nici spre copilul din bratele femeii de langa el, nici spre televizor. Am chicotit incet.

-Mai bine sa nu il enervam scumpa mea. Mergem la Renesmee?

Am dat scurt din cap.

Cand am ajuns in casa noastra, am ramas socata de scena. Stiam ca Marcus era acolo, ii simtisem mirosul.

Dar asa aproape de fiica mea?

Statea langa ea pe canapea si ii tinea mainile in ale lui. M-am indreptat maraind spre ei.

-Bella!

Edward a incercat sa ma traga de mana inapoi. Renesmee a sarit in picioare.

Marcus s-a ridicat lent, ceremonios, si se indrepta spre mine in timp ce eu incercam sa imi smulg bratul din mana de fier a lui Edward.

Imaginea capatase o tenta puternica de rosu carmin si nu il puteam privi clar pentru a-i vedea in cap ce facea atat de aproape de fiica mea.

-Bella! a repetat Edward. Asculta macar ce are de spus.

M-am intors furioasa spre el.

„Ce sa ascult? Nenorocitul acela a venit impotriva ei acum sapte ani, si acum impotriva familiei mele. Inteleg ca Didyme il poate face o persoana mai buna, dar asta intrece masura. Ce cauta langa fiica MEA? Si de ce esti asa linistit?”

Zambetul strengar i se accentua pe masura ce imi asculta izbucnirea mentala.

In spatele meu, cineva s-a miscat venind mai aproape.

„Scumpa mea, linisteste-te. Doar isi cerea scuze.”

„Scuze pentru ce?” am intrebat aproape invinsa. Imaginea din fata ochilor mei isi recapata culoarea normala, pierzandu-si nuanta de rosu.

„Pentru ca a fost nevoit sa fie de partea lui Aro”

Am pufnit, intorcandu-ma inapoi spre ei. La un pas in fata mea era Marcus, zambitor si spasit.

Niciodata nu il mai vazusem zambind. Era mereu intruchiparea plictiselii si a nepasarii.

A intins o mana spre mine.

Instinctul de autoconservare urla in mine, imi dadea impuls sa il atac. Traisem ani intregi inradacinandu-mi in minte ideea ca e dusmanul meu. Unul mai inofensiv, dar totusi dusman.

I-am intins-o usor, precauta, atenta ca impulsul de a-l ataca sa nu puna stapanire pe mine.

Renesmee chicotea in spatele lui, in timp ce Didyme urmarea curioasa scena.

Mi-a strans-o bland, dupa care i-a dat drumul. Era ciudata atingerea cu pielea lui. Prafoasa, cu aspect de piele. Aproape moale ca o foita de ceapa. Intr-un fel vulnerabila, avand in vedere ca pielea vampirilor, asa cum stiam eu, era tare ca de piatra.

-Imi cer scuze pentru mai devreme, am spus retragandu-mi mana.

-Eu imi cer scuze, a raspuns el ceremonios. Pentru astazi, si pentru acum sapte ani. Eu, bineinteles, nu am fost de acord niciodata cu un macel pur si simplu. Din punctul meu de vedere, un singur nomad mai neatent care era ucis in fata noastra era macel.

Il priveam neincrezatoare, dar in ochii lui rosii laptosi nu era nicio urma de minciuna, prefacatorie sau inselatorie.

-Bineinteles, era necesar, a continuat el. Incalcau regulile, si noi nu putem sta cu mainile in san. Ar fi un haos total, daca cineva nu ar tine salbaticii in frau. Dar totusi aveau si ei dreptul la a doua sansa. Aro niciodata nu le oferea sansa sa se indrepte. Si nici Caius. Vreti sa ma credeti ca nici nu mi-au spus motivul pentru care ne reintoarcem in SUA?

Cu un zgomot discret, usa de la intrare s-a deschis lasandu-i sa intre pe Carlisle si pe Esme.

-Carlisle, vechi prieten! S-a bucurat Marcus pasind pe langa mine inspre el.

M-am intors si eu curioasa.

I-a intins mana si, la fel ca mine, Carlisle i-a raspuns precaut. Poate mai rezervat decat mine. Totusi el nu facuse o scena.

-Prieten? a intrebat ezitand tragandu-si brusc mana din cea a lui Marcus.

Esme privea incurcata, intrebandu-se de ce nu a plecat inca din casa noastra, desi de obicei iubea musafirii.. Din spate, Renesmee a venit si infiltrandu-se intre mine si Edward ne-a prins zambind pe amandoi de talie. I-am strans umarul si am zambit si eu. Edward a facut la fel. Eram o minifamilie in familia mare, si unitatea si stabilitatea erau ceva ce si Marcus ar fi trebuit sa invete.

-Eternitatea nu e suficient de lunga pentru a-ti cere iertare si a te face sa crezi ca eu inca te consider prietenul meu, si sper ca si tu la fel, a spus trist Marcus, lasandu-si mana intinsa sa cada.

Buzele lui erau curbate in jos, in timp ce Carlisle inca era sceptic.

Didyme il freca pe spate pe Marcus, ca pentru a-l linisti.

-Puteai sa te opui, a concluzionat Carlisle. Nu era neaparat sa faci parte din planurile lor.

-Aveam intotdeauna dreptul la vot, a recunoscut Marcus. Dar intotdeauna eram singur impotriva lor. Aro era nebun dupa putere, iar Caius dupa violenta. Mijloacele pentru ca ei doi sa isi atinga scopurile personale erau se suprapuneau, isi tineau partea reciproc. Si inteleg acum motivul pentru care nu au vrut sa imi spuna exact ce ilegalitate ati facut. Nu te credeam in stare, prietene, sa incalci reguli cu buna stiinta. Asa ca nu aveam de gand sa folosesc violenta daca s-ar fi ajuns la lupta fizica.

Carlisle inca era sceptic.

-Puteti avea incredere in el, a spus Didyme. Cum ati avut si in mine fara sa ma cunoasteti. Marcus niciodata nu a vrut sa faca rau.

Esme il privea zambitoare acum pe Marcus, Carlisle avea o expresie de parca se dadea o lupta in sufletul lui iar Didyme isi privea increzatoare perechea. Marcus o privea la randul lui, ca si cum ar fi privit o zeita.

-Are dreptate, a sarit si Renesmee in apararea lui. Tocmai cand au intrat mama si tata mi-a fost cerut iertare pentru acum sapte ani si imi spunea ca are un cadou de Craciun pentru mine. Nu a mai apucat pentru ca l-a intrerupt mama.

Ultima ei afirmatie era scaldata in amuzament.

Am dat din umeri cand Marcus si-a indreptat privirea spre mine, dar i-am cerut scuze in gand cu ajutorul scutului. Pentru o clipa a facut ochii mari.

-Cum ai…a pornit el o intrebare dar a incheiat-o brusc. Nu conteaza Isabella. Nu este treaba mea sa stiu. Dar imi pot da seama de ce dintotdeauna Aro te vroia atat de tare langa noi.

-CE? au exclamat sase persoane deodata, printre care si Charlie care coborase cu un mic pachet in mana.

Edward era singurul care nu si-a exprimat mirarea, dar fata lui era curioasa.

-Pe mine? Am continuat eu socata. Dar de ce? Nu am nimic special, sau spectaculos, cum are Alice sau Edward. Nu ca ma plang, am adaugat repede.

Dar nu intelegeam ce putea la mine sa reprezinte un interes pentru Aro.

-Vezi mami, mi-a raspuns Renesmee. Intotdeauna ti-am spus ce esti cea mai speciala.

Am oftat. Asta era un raspuns subiectiv, si nu venea de la persoana careia i-am adresat intrebarea.

-Bineinteles ca ii vroia si pe ei, dar pentru tine ar fi mutat munti daca asta l-ar fi ajutat sa te aiba.

O senzatie ciudata, ca si cum asteptam sa rosesc, mi-a cuprins obrajii.

M-am incruntat.

-Nu inteleg, a spus Carlisle pe ton serios.

-Nici eu, a dat Marcus din umeri. Nu si-a facut niciodata cunoscute motivele. Dar acum sapte ani venise nu cu motivul pe care l-a facut public, ci ca sa te convinga sa mergi cu el. Nu vroia sa o omoare pe Renesmee, vedea si el ca nu reprezinta un pericol. Ii citise gandurile Irinei si stia ca ea ar fi facut orice sa se razbune, asa ca nu a pus mare pret pe acuzatia ei dar a considerat-o un pretext. Isabella, a continuat serios privindu-ma in ochi. Vroia sa ajunga cumva la fiica ta, si apoi sa o foloseasca sa te santajeze pentru a te alatura noua.

S-a strambat cand a spus „noua” dar abia am observat. Oare de ce Edward nu auzise in gandurile lui, sau ale garzii? Era un scop propriu ascuns? Oare cum avea de gand sa o faca? De aceea venise cu toata garda, pentru a ne intrece numeric, pentru ca nu se asteptase la lupi? Si atunci la ce ii mai foloseau martorii?

Erau intrebari fara raspuns, devreme ce singurul care ar mai fi putut raspunde la ele era pe vesnicele plaiuri ale vanatorii.

Renesmee nu a reactionat nicicum, dar Edward a inceput sa maraie.

-Linisteste-te tata, a spus ea inconjurandu-i talia cu ambele maini. Au trecut toate acum.

Edward si-a oprit maraitul dar inca isi arata dintii.

Marcus parea ingrijorat.

-Bine ca nu a reusit, a oftat Carlisle.

-Chiar asa, bine ca nu a reusit, a adaugat ganditoare Esme sunand ca un ecou.

Didyme era din nou furioasa, ca de fiecare data cand il auzea pomenit pe Aro.

Marcus a intins din nou mana spre Carlisle, cu privire rugatoare.

-Prieteni? a intrebat plin de speranta.

-Prieteni, a incuviintat Carlisle cu putina sovaiala in voce.

Ca in vremurile bune de demult, s-a bucurat Marcus. Apropo de acele vremuri, urma sa ii spun tinerei Renesmee ca ii fac cadou de Craciun toate operele de arta din Voltera, pentru ca am aflat ca este interesata in domeniu.

Edward a ridicat sprancele curios, in timp ce Carlisle parea socat.

-Ce opere de arta? a intrebat Renesmee, tonul ei urcand o octava mai sus decat vocea normala.

„protectorii nocturni ai artei” imi spusese candva demult Edward sau Carlisle despre Volturi.

-Tablouri, sculpturi, scrieri filozofice, romane niciodata publicate, toate apartinand unor creatori celebri dar care nu au fost niciodata publicate.

Carlisle a ramas cu gura cascata, la fel si Edward. Renesmee parea ca se gandeste iar Charlie a profitat de ocazie ca sa iasa din casa pe cat de neobservat se putea. Am vazut prin deschizatura usii in momentul cand a iesit ca incepea sa se lase seara…

-Vorbesti serios? a intrebat Carlisle neincrezator. Averea lui Aro adunata timp de atatea secole la rand? Comoara lui?

Marcus a dat din umeri.

-Poate asa reusesc sa dovedesc ca nu am nimic impotriva voastra, ba chiar vreau sa iti recastig compasiunea. Si sa o capat pe a celorlalti.

Mintea mea a zburat la atatea carti bune de citit despre care nu stia nimeni…dintr-o data m-am trezind dorind ca Renesmee sa accepte cadoul.

Edward a inceput sa rada amuzat, Didyme a ridicat o spranceana la el in timp ce Marcus il privea confuz.

-Renesmee-ha,ha-e pasionata-ha-de arta contemporana.

-Dar tata, nu am spus niciodata asta. Pur si simplu nu am avut ocazia sa am ceva mai vechi. Sigur ca accept cadoul cu placere, a raspuns ea politicos domnului Voltur. Multumesc.

-Cu placere, frumoasa Renesmee. De fapt, daca ma gandesc mai bine, va daruiesc tot castelul. Tot ce vreau sa fac e sa fiu singur cu lumina sufletului meu -a strans-o pe Didyme mai tare langa el- si cineva trebuie sa ii tina in frau pe nomazi, o familie puternica si unita. Tu pari potrivit, prietenul meu, a spus Marcus in timp ce Carlisle a facut o fata de poker, pentru ca tu intotdeauna ai fost bun, nu ai luptat pentru putere.

-S-au oferit lupii sa tina sub control nomazii salbatici, a intervenit Edward rece.

-Nu zic ca nu au talent baietii, dar nu sunt de ajuns. Au mult prea multe slabiciuni, daca se unesc mai multi impotriva lor ar putea disparea. Si atunci cum ramane cu lumea asa cum o stim? Vagabonzii ar fi de necontrolat.

-Dar nici nu putem face noi asta, a spus Carlisle pe ton calculat, dar bland. Tot ceea ce ne dorim noi e sa traim in pace cu toata lumea. Nu vreau violenta, si in postura de conducere cu siguranta e necesara.

Pentru o clipa m-am imaginat dandu-i comenzi infricosatoarei Jane. Dar aceasta nu mai era, asa ca am alungat gandul.

-Carlisle, mai gandeste-te. Conduci cel mai extins clan al lumii noastre si ma puteti adauga si pe mine si pe Didyme -cand i-a rostit numele a sarutat-o fugar pe cap- pentru ca daca ne primiti vom fi acolo sa ajutam. Esti inconjurat numai de vampiri talentati, si asta ajuta. Ca sa nu mai spunem ca auzind de o noua familie conducatoare, multi vor veni sa ceara un loc in garda. Spuneai ca vrei sa traiesti in pace cu toata lumea, si banuiesc ca asta ii include si pe umani. Ei deja stiu de noi, printr-o imprudenta a lui Aro comisa din prostia lui dupa putere. Nu ai putea trai in pace cu ei stiind ca pentru orice disparitie pot da vina pe voi. Nu ar porni razboi impotriva voastra, bineinteles, dar nici nu v-ar vrea de prieteni. In ce spital crezi ca te-ar mai angaja, stiindu-se ca vampiri salbatici cutreiera imprejurimile?

Era un discurs destul de lung pentru un Voltur, mai ales ca era unul de convingere. Ce amuzant: ultimul dintre ei ne oferea locul pentru care aproape am fost vanati.

Nimeni nu il intrerupea, dar puteam observa dupa liniste ca de la locurile lor, ceilalti asculta si ei.

-Carlisle ti-o spun ca prieten, pentru ca eu chiar te stimez. Daca violenta e singurul inconvenient, uite nu o sa fie nevoie sa fii acolo cand are loc. Daca profesia ta-pai construim in Voltera toate felurile de spitale din care exista. Doar nu lasa lumea noastra de izbeliste. Daca le-ai luat conducatorii-si nu te condamn-macar da-i altii in loc.

-Dar lupii-

-Credema Carlisle, o mana de lupi nu ar avea cum sa tina sub control toti vampirii de pe planeta.

O miscare de aer s-a auzit brusc si in doua secunde Jasper era langa Marcus, tinand-o de mana pe Alice care avea privirea pierduta. Eram curioasa ce viziuni avea, dar nu era intr-un unghi din care sa ii vad bine fata ca sa pot citi.

-Marcus are dreptate, a spus Jasper. Nu putem lasa lucrurile in voia sortii. Santem vinovati ca i-am starpit de pe fata pamantului si chiar daca era legitima aparare, asta nu ne face mai putini responsabili de urmari.

Marcus l-a intrerupt nerabdator pe Jasper.

-Bineinteles, nu trebuie sa iei o decize acum. Te sfatuiesti cu toata familia si faceti cum credeti ca e mai bine. Dar eu va asigur ca lupii nu ar face fata. Ar reusi doar sa se sinucida practic, devreme ce ei au vrut sa se bage in asta.

Pe fata lui Carlisle a trecut un nor. Parea ca trebuie sa aleaga intre doua lucruri la fel de rele.

Apoi a deschis gura brusc.

-Dar Sulpicia si Athenodora?

-Asta ar o problema, a admis Marcus ingrijorat.

-Nu cred ca vreau asta, a raspund Carlisle dupa ce a cantarit o secunda raspunsul lui Marcus. Nu cred ca m-as descurca.

Marcus a zambit larg inainte sa intrebe pe un ton ce imi aducea aminte de Emmett:

-Pe pariu?

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: