Capitolul 21: Urmari [!REFACUT]

 

Degeaba se chinuia Seth scormonind cu botul sa recompuna trupul facut bucati a lui Leah. Sangele ei, fluidul care poarta viata, era imprastiat peste tot platoul, inrosind zapada.

Toti membrii haitei erau indurerati, toti stateau pleostiti cu botul pe labe, incretindu-si boturile a plans. Erau momente triste de liniste dupa ce lupii si-au plans durerea in urlaturi sfasietoare. Seth … era distrus si parerea de rau pentru el ma inunda tot mai mult, cu fiecare secunda in care ii auzeam scancetele inecate.

Batrana vrajitoare nu stia cum sa isi imparta atentia; intr-o secunda isi cerea, din nou, scuze de la Angela iar in urmatoarea il felicita din nou pe Ben. Saracul, cred ca nu avusese parte niciodata de atatea imbratisari.

Carlisle si Esme isi cereau iertare unul de la celalalt pentru neintelegerile din acele saptamani in care au fost certati, Carlisle insistand ca a fost doar vina lui, iar Esme insistand ca a fost doar vina ei. Usurarea se citea pe fetele lor eliberate de tensiune.

Jasper o strangea in brate necontenit pe Alice a lui, iar Charlie se uita buimac si extrem de curios la comportamentul de haita al lupilor.

Edward ma tinea strans in brate, ca si cum nu ar fi vrut sa mai imi dea drumul vreodata.

– I-am citit putin mintea, m-a informat el. Are puterea de a distruge orice mijloc defensiv iar aceste efect sa fie permanent.

M-am cutremurat.

-Dar pentru asta trebuie sa apuce sa il distruga cum trebuie.

-Oare de ce ma simt asa…slabita atunci? am murmurat mai mult pentru mine, temandu-ma ca am ramas fara scut.

-Scutul tau e…ca si cum ar fi bolnav sau ranit. In timp, isi va reveni. Nu pot sa iti spun exact cat. Stiu doar ca nenorocitul –si cand a rostit asta si-a inclestat pumnii- se gandea ca mai are nevoie de aproximativ zece minute ca sa te lase permanent fara scut. Noroc ca nu a apucat, a mai adaugat printre dinti.

-Si fizic? De ce ma simt atat de obosita?

-Nu stim draga mea, mi-a raspuns el cu o usoara urma de nerabdare in voce. Vampirii nu ar trebui sa se simta epuizati, dar  stim ce putere avea chelul acela. Ma intrebam la inceput de ce nu folosesc forta fizica. Poate le era frica sa nu piarda nimic… specula el mai mult pentru el de acum.

Jasper s-a apropiat si el.

-Sa sti ca e posibil, a admis el. Poate erau siguri ca fara sa fim avertizati, nu am fi avut timp sa adunam prieteni.

A facut o grimasa.

-Cine va mai avea grija ca nomazii sa nu dea iama in muritori? a intrebat Jazz disperat, parand ca intrebarea il framanta demult, iar acum isi dadea afara naduful.

Platoul s-a umplut de liniste.

Lupii si-au indreptat boturile uriase spre noi.

Batrana vrajitoare a inclinat capul intr-o parte. Cei doi barbati s-au apropiat curiosi de noi, dar nu pareau ingrijorati.

Totul se petrecuse foarte repede in ultimele zile. Inafara de siguranta familiei, nimeni nu isi mai facuse griji pentru altceva.

-Jasper, a suierat Edward printre dinti. Ei nu traiau pentru asta. Ei vroiau doar puterea.

Mi-am amintit de un moment demult, cand Edward imi povestea despre faptul ca Volturii erau la curent cand Victoria construia armata de nou nascuti, si chiar isi doreau ca ei sa ne distruga. Motiv pentru care nu au intervenit la timp, desi ar fi putut.

Edward m-a privit apreciativ in timp ce imi asculta gandurile. Se pare ca ii dadusem o idee.

-Jazz, ai vazut si tu ca tot ce doreau era puterea. Inchipuie-ti ca ei stiau despre armata de nou nascuti a Victoriei si nu au intervenit pentru ca sperau sa fim eliminati. Le era frica de concurenta.

Jasper a facut ochii mari.

-Si nu ne-ai spus pana acum pentru ca…?

-Nu era necesar, a incheiat Edward dur.

Nu intelegeam de ce vroia sa pastreze secretul dar nici nu l-am batut la cap. Daca era ceva ce vroiam sa stiu, mi-ar fi spus singur. Eram singura persoana careia ii spusese.

-Incredibil, s-a mirat si Carlisle care era acum langa noi. Si totusi, a continuat inducand in voce o doza mare de ingrijorare. Ce ne facem? Nu avem de unde stii ca nomazii nu vor da iama in oameni.

Sam a urlat prelung, dand furios din cap. Jake l-a acompaniat.

-In mod normal voi ar trebui sa le luati locul, s-a amestecat batrana vrajitoare.

M-am intrebat trecator ce rol au cei doi barbati de langa ea.

-Stiu cate ceva despre toate clanurile de vampiri existente si nu ma pot gandi la cineva mai potrivit.

-Nu, s-a ingrozit Carlisle.

-Niciodata, a spus Edward cu furie strecurand sunetele printre dintii inclestati.

-Dar trebuie, a argumentat vrajitoarea. Altcumva cum vor fi tinuti sub control cei ca voi?

Edward si-a intors capul pe Sam care s-a inclus singur in cercul ce se formase, lasandu-i pe ceilalti lupi sa jeleasca singuri.

-Crezi ca e o idee buna? a intrebat sotul meu catifelat pe un ton mult mai calm decat cel pe care il folosise mai devreme.

Toti s-au intors spre ei cu intrebari in priviri.

-Sam ar vrea ca haita lui sa se ocupe de acest aspect, a clarificat Edward parand ca se adreseaza mai mult lui Carlisle.

Ma simteam ingrozita. Din cauza mea s-au intamplat toate de la inceput. Daca nu as fi fost eu, Volturii nu ar fi avut pretexte sa se lege de familia mea…

-Ar fi gasit oricum, mi-a soptit Edward in ureche.

Charlie si-a facut loc printre noi, avand ceva mic inchis in pumn.

-Eu plec daca nu va suparati, am o treaba. Ne vedem acasa.

Atunci observasem ca nu parea sa isi faca griji.

S-a indepartat facandu-ne cu mana apoi a inceput sa alerge spre Seattle. Oare ce punea la cale?

Edward a zambit si mi-a facut cu ochiul in mod complice. Stia, bineinteles, si imi va spune si mie.

Trecuse doar doua secunde de cand Edward traduse gandurile lui Sam.

-Ar trebuie intr-adevar sa ne gandim la asta, a raspuns Carlisle, privind lupul negru. Este vital. Si ar trebui sa rezolvam problema cat mai repede.

Imi dadeam seama cu groaza in ce ne-am bagat terminand cu Volturii. Vroiam sa ma gandesc la o solutie, eram datoare sa fac asta, dar capul incepuse sa…ma manance. La propriu. Si nu era ceva ce puteam sa scarpin, mancarimea era in interior, parca pe toata suprafata craniului.

Am miscat capul, incomodata. Edward mi-a aruncat o privire pe jumatate ingrijorata pe jumatate amuzat, apoi mi-a mangaiat parul.

-Inainte sa afle salbaticii, a accentuat Jasper, ca raspuns la afirmatia lui Carlisle.

Lupul mare si negru, Sam, a dat din cap.

-Insista ca le-ar placea sa faca ei asta, a anuntat Edward cu jumatate de zambet.

Incepeam sa observ ca imi revin puterile, ca se termina epuizarea. Cu cat ma puteam tine mai bine pe picioarele mele singura, nu ca Edward m-ar fi lasat, cu atata imi crestea mancarimea din cap. Ciudat.

Desi adunati in jurul ramasitelor lui Leah si cu fetele negre de suparare, expresiile lupilor aratau ca abia asteapta sa inceapa actiunea. Jake clatina nesigur din urechi in timp ce Quil si Embry pareau ca ii asteapta o decizie. Seth…din unghiul in care priveam nu vedeam mai mult decat un ghem mare de blana tremuranda. Plangea in tacere.

-Noi am ajuta, bineinteles, a sarit vrajitoarea. Toti vrajitorii ar ajuta, a adaugat cu putina ura.

M-am intrebat oare cati vrajitori or fi pe toata planeta, dar observand ca ganditul intens face mancarimea mai rea, am renuntat. O sa aflu mai tarziu.

-Nu aveti cu ce, a intervenit Jasper dur desi Alice ii mangaia spatele.

-OOO ba daaaa, l-a contrazis ea.

Jasper s-a incruntat.

-Mai avem o problema, a punctat Carlisle. Oameni stiu. Adevarul cam intors, dar totusi stiu. Ce le facem?

-Asta chiar e o problema, a spus Esme ganditoare.

-AAAA!

Toate privirile s-au indreptat spre Alice, autoarea exclamatiei scurte, dar patrunzatoare.

Edward a privit-o…cu un zambet dulce.

-Rosalie urmeaza sa nasca, a anuntat Alice, cu vocea revenita la normal. Carlisle, trebuie sa ne grabim ca sa ajungi la timp.

In urmatoarea secunda, Carlisle alerga. Esme l-a urmat fara alte discutii.

-Ar trebui sa fim alaturi de ea, a spus Alice privindu-l pe Jasper. Suntem familia ei. Si s-ar putea sa fi de ajutor, a adaugat zambind.

-Dar…treburile…

-Du-te Jasper. Rezolv eu, l-a asigurat Edward.

Jasper l-a privit nesigur, apoi a incuviintat scurt din cap.

Alice l-a tras de mana si el s-a lasat dus. In trei secunde, erau iesiti din raza privirilor noastre.

-Sam, a spus Edward de parca nimic nu ar fi intrerupt conversatia. Este prea devreme sa ne facem griji de acest fel. Asteptam o vreme sa se limpezeasca lucrurile, apoi mai vorbim. Nu avem de unde sti cum vor reactiona nomazii.

Sam a aprobat scurt si s-a indreptat spre lupii adunati in mijloc.

-Sigur Jacob, a murmurat Edward.

M-am intrebat oare ce vroia viitorul meu ginere, prietenul meu –inca- cel mai bun.

-Mergeti, ne-a indemnat Angela, vorbind pentru prima data in locul vrajitoarei. Vom veni si noi mai tarziu, daca nu va suparati.

-Cum sa ne suparam?  Am intrebat eu aproape vesela.

Angela mi-a zambit inapoi, prinzandu-l pe Ben de mana.

-Ne vedem atunci, a vorbit Edward ca pentru toata lumea.

Vrajitoarea a aprobat scurt din cap.

Edward s-a aplecat spre mine, m-a sarutat scurt pe frunte.

-Crezi ca poti alerga acum? a intrebat putin amuzat.

Am incuviintat, intrebandu-ma ce il amuza. Am facut cu mana grupului de vrajitori si am aruncat lupilor o privire prin care le transmiteam condoleante, apoi am disparut in padure.

-Ce vroia Jake? am intrebat cand ne-am indepartat.

-Sa o anuntam pe Nessie ca va lipsi cateva zile. Merge la inmormantarea lui Leah.

Mi-am muscat buza de jos.

-Crezi ca, am intrebat eu in timp ce inca alergam, putem profita de faptul ca suntem in viata? tonul meu sugestiv l-a oprit din alergat instantaneu.

-Bineinteles, a aprobat el zambind stregareste in timp ce se apropia de mine.

Zapada de pe jos nu ne-a oprit sa savuram senzatiile.

Era atata usurare, atata fericire. Nimic nu imi mai ameninta acum familia si ma puteam bucura de momente, lasand celelalte griji intr-un sertar bine inchis al mintii mele.

Sa creada ceilati ce-or vrea. Nu o ajutam cu nimic pe Rose daca eram acolo sa agitam atmosfera cu dorinta ce o simteam unul pentru celalalt, asa ca m-am lasat in voia bratelor lui.

2 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. ma bucur ca ai revenit. ai o leapsa din partea mea. http://oana97writer.wordpress.com/2012/07/24/liebster-blog-award/

  2. l-am citit inainte sa am cont, iar acum k mi-am facut si eu blog, am vrut sa sa las un com
    mi-a placut foarte muuuuuult
    bv


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: