Capitolul 19: Strategie, strategie; dar voi rămâneţi acasă

-Haita va ajuta, pleda Jake serios. Şi a mea, şi a lui Sam.

Alice, care aştepta luarea deciziilor pentru a putea întrezări măcar ce se va întâmpla, s-a strâmbat. Acum chiar nu va putea vedea nimic.

-Fii serios, a pufnit Edward în timp ce Esme curăţa ultimele urme ale dezastrului care a lasat un şanţ de toată frumuseţea în podea şi un living fără canapea. Nu avem nicio şansă, cu sau fără voi. Aţi face bine să nu riscaţi degeaba.

-Nu e degeaba, a contracarat Jacob în timp ce furie neputincioasă îi sclipea în ochi. Suntem deja douazeci şi unu de lupi. Şi dacă voi veţi păţi ceva, Nessie va suferi. Dacă Nessie va suferi, eu voi suferi. Dacă eu sufăr, haita nu mai e aceeaşi. Noi nu riscăm niciodată degeaba.

-În sfârşit acţiune, jubila Emmett atrăgându-ne atenţia. Acţiune, acţiune, acţiune-

-Înceteaza, i-a poruncit Edward pe un ton autoritar privindu-l aşa cum un om sănătos priveşte un nebun.

-Încă trei zile, a rânjit Emmett drept răspuns.

-Sper că nu îţi distrug speranţele de distracţie, a spus Carlisle serios. Dar trebuie să mă asigur că ştii că şansele noastre de a scăpa vii şi nevătămaţi tind spre zero.

-Prostii, a râs Emmett fără grijă, deloc îngrijorat, făcând cu mâna un gest neglijent prin care arăta că nu îi pasă. O avem pe Bella şi scutul ei, a spus îndreptându-şi privirea de copil entuziasmat spre mine.

Eu am plecat ochii. Aveau prea multă încredere în mine şi eu voi fi mult mai dezamagită decât toţi la un loc dacă nu voi reuşi să menţin scutul. Şi dacă se va ajunge la luptă, şi se va ajunge pentru că nu vom sta faţă în faţă la nesfârşit, scutul meu nu îi va putea proteja pe toţi.

-Fii serios Emmett, i-a atras Edward atenţia. Va trebui să luptăm dacă vrem să scăpăm de ameninţarea lor odată pentru totdeauna. Şi luptând, ne vom răspândi iar Bella nu va reuşi să menţină scutul pentru toţi atunci când vom fi în mişcare.

Emmett a părut să redevină serios, însă doar pentru o secundă. Apoi fericirea lui entuziastă a izbucnit din nou.

-Stai liniştit, suntem zece fără lupi.

-Zece? a întrebat Edward ridicând o sprânceană. Nu o număra pe Rosalie pentru că nu poate lupta în starea în care este. Nici pe Nessie.

Reneesme a sărit ca arsă.

-Ceee??? Cum să nu mă numere? Sunt perfect capabilă să îmi ajut familia, a spus ea îmbufnată.

-Eşti perfect capabilă să rămâi acasă şi să stai departe de pericol, am intervenit eu dându-i dreptate lui Edward.

-Vreau să merg, a spus ea pe ton încăpăţânat ridicându-se din fotoliul unde stătea.

-Nu, tu rămâi, a încheiat Edward discuţia în mod autoritar în timp ce Jake se apropia de ea.

-Tatăl tău are dreptate, fluturaş. Tu poţi fi rănita foarte uşor. Nu poţi participa la o luptă între vampiri.

-Dar vreau să merg, l-a rugat ea cu tonul şi cu privirea.

Jake a scuturat din cap neînduplecat iar Nessie l-a privit şocată. Era prima dată când el îi refuza ceva.

Edward mi-a luat bărbia ca să îmi îndrepte privirea spre el.

„Ţii minte că aşa erai şi tu?” a întrebat puţin amuzat.

Am dat din cap dar el a tăiat mişcarea cu un sărut scurt, ca şi cum pentru asta mi-ar fi întors faţa spre el.

-Ştiu că o faci pentru binele meu, a început ea şoptit lăsând deoparte încăpăţanarea, dar-

Jacob i-a pus un deget pe buze.

-Vii cu mine în La Push să vorbim cu restul?

Nessie a dat din cap şi în mai puţin de un minut cât i-a luat fiicei mele să se îmbrace, erau plecaţi amândoi.

Carlisle era chinuitor de gândit când a vorbit imediat ce uşa s-a închis.

-Emmet, nici pe tine nu ar fi trebuit să te numeri.

-Ce? a ţipat el în acelaşi timp cu Jasper.

-Gândeşte-te la Rosalie. Nu o poţi lăsa singură în starea în care e, îngrijorându-se pentru tine.

-Dar Carlisle, a protestat Jasper. E cel mai puternic luptător de care dispunem. Nu putem pur şi simplu să renunţam la el.

-Ba putem, a replicat el neclintit. Şi o vom face. Pentru binele lui Rose şi al copilului. Oricum, unul în plus sau în minus nu face diferenţa.

-Ba da, face, s-a ambalat Jasper. El deţine câtă forţă avem noi doi şi Edward la un loc.

Carlisle a scuturat trist din cap. Niciodată nu era atât de autoritar, niciodată nu se punea împotriva unei tabere formată din cel puţin doi dintre copiii lui.

Edward şi-a pus mâna pe umarul lui Emmett.

-Are dreptate, a spus el trist apoi şi-a strâns buzele. Dacă se întâmplă ceva cu tine, cine mai are grijă de Rosalie şi de copilul ei? Şi totuşi…

Cumva, Edward îi dădea dreptate şi lui Carlisle, şi lui Jasper.

-Nici pe mine să nu mă număraţi, a spus Didyme apărând în cadrul uşii.

Faţa ei stresată arăta că s-a gândit mult până să ia decizia.

-Nu pot sa lupt împotriva lui Marcus, a continuat ea pe un ton mai jos. Chiar dacă mi-ar placea să îl văd pe Aro distrus. Îmi pare foarte rău că vă diminuez şansele.

-Nu te îngrijora, a liniştit-o Carlisle punându-i o mână pe umăr.

Era o nebunie să spui cuiva „nu te îngrijora” având în vedere situaţia în care ne aflam. Dar totuşi, o înţelegeam pe Didyme. Nici eu nu aş putea lupta împotriva lui Edward, sub nicio circumstanţă.

-Asta ne face să rămânem şase plus haita, a comentat Jasper deloc fericit în timp ce Didyme se întorcea lângă Rose. Şi ei sunt…mulţi, a concluzionat nesigur în timp ce Esme îi facea semn să tacă pentru a vorbi ea.

-Didyme draga mea, Rose nu trebuie să afle ce se întâmplă. Cel puţin pentru moment.

Emmett a aprobat serios din cap.

Ea nu a răspuns nimic pentru că era lângă Rose care ar fi auzit-o. Noroc că nu mai are auzul atât de ascuţit şi nu poate auzi ce discuţii avem înainte să mergem la moarte…

-Haita într-adevar ar putea să ne fie de vreun ajutor, dar tare îmi e teamă că va pieri odată cu noi. Şi nu vreau, a continuat Carlisle discuţia începută de Jasper. Dar nici nu îi putem îndepărta, Jacob are dreptate.

-Am putea să le explicăm cât de aproape de inexistent sunt şansele noastre ca să îşi dea seama că intră în gura lupului şi poate aşa renunţă, a sugerat Edward calm în timp ce trasa cu un deget modele neregulate în palma mea.

Am dat din cap puţin înveselită. Măcar ei să scape.

-O sa încercăm, a răspuns Carlisle sumbru. Chiar dacă sunt sigur că nu vor asculta.

Mai aveam trei zile. Trei zile cu Edward. Dar Reneesme va trăi şi poate va reuşi să fie fericită într-o zi, chiar dacă îi vom lipsi. Dar dacă o vor urmări după aceea…am simţit cum groaza din gânduri îmi pune stăpânire şi pe expresia feţei.

-Ce se întâmplă? m-a întrebat Esme când mi-a văzut schimbarea de pe faţă.

Toţi eram îngroziţi mai mult sau mai puţin, dar eu mai mult ca toţi când am realizat că Volturii îi vor urmări până la ultimul pe cei care nu vor merge la luptă.

-Re…Nessie, am reuşit să mă bâlbâi neştiind ce să spun exact. Emmett, am continuat disperată ajungând la el şi scuturându-l de umeri. Promite-mi că vei fugi cu Rose, cu Didyme şi cu Nessie, că nu vei lasa să li se întample nimic. Ai grijă de fiica mea cum vei avea şi de copilul tău şi mai ales promite-mi că vă veţi muta tot timpul din loc în loc ca să nu fiţi localizaţi de Demetri şi găsiţi de Volturi.

Tonul meu urca din ce în ce mai sus în timp ce începeam să ţip de-a dreptul.

-Promite-mi!!!!

-Promit, a spus el cu ochii mari dându-se înapoi.

-Scuze, am spus realizând cât de tare îi scuturam umerii.

-La asta nu ne-am gândit, a spus Edward cu tonul la fel de îngrozit ca al meu. Degeaba îi protejăm noi acum, pentru că după ce noi nu vom mai fi, Volturii sigur îi vor căuta.

Carlisle şi-a strâns buzele iar Esme a început să plângă cu hohote seci la pieptul lui.

-Atunci sacrificiul nostru nu ar avea nicio valoare pentru că ei tot ar fi ca şi o căprioară urmărită de vânători, a realizat Jasper. Atunci am putea nici să nu mergem pe Rainer. Ne-am prelungi viaţa, şi poate chiar vom reuşi să scăpăm.

-Ar fi o viaţă grea dar ar fi o idee, a încuviinţat Carlisle. Şi am reuşi să evităm violenţa.

-Dar până la urmă tot vom muri, a intervenit Edward. Doar ne-am prelungi agonia. Eu optez pentru trei zile de viaţă sigură decât un destin marcat de întrebarea: „oare cât mai am până să mă prindă?”.

-Are dreptate, şi-a spus Emmett părerea într-un mod serios, nespecific lui.

-Dragule, ar fi bine să vă mutaţi poimâine, să începeţi să vă ascundeţi în caz că vin după voi imediat după ce au…Esme nu a mai putut continua.

Emmett a aprobat cu o mişcare scurtă a capului.

Jasper a oftat.

-Presupun că ţineţi minte tehnicile de luptă care v-am învăţat.

-Nu dragul meu, nu ştiai că avem amnezie? a încercat Emmett să detensioneze atmosfera.

Toţi l-am privit urât. Îi ardea de glume când în trei zile va rămâne fără multe dintre fiinţele dragi iar copilul lui se va naşte într-o lume insecură?

-Doar am încercat, a ridicat el din umeri. Dar pentru că nu reuşesc, a continuat îndreptându-se spre uşă, mă duc să văd ce face Rose.

A plecat lasand in urma lui o atmosfera si mai apasatoare.

-Nu pot să cred ca îi stimam candva, s-a lamentat Jasper.

Deci de asta se simţea el vinovat.

-Au avut şi ei rostul lor, l-a liniştit Carlisle.

Jake şi Reneesme au sunat să anunţe că rămân în La Push până a doua zi, lăsându-ne pe noi să petrecem o noapte chinuitoare urmărind toate reportajele făcute despre vampiri, difuzate şi redifuzate pe toate posturile. De fapt era doar cel cu turnul din Pisa, apoi diferite talk-show-uri pe această temă şi anunţuri în care se promitea că în curând se vor obţine detalii de la „Bunul Aro”, cum l-au numit reporterii. Ei chiar credeau că el avea să îi salveze?

Doar spre dimineaţă, chiar după ce au ajuns Reneesme şi Jacob acasă, am găsit ceva interesant despre noi. De fapt ceva nou. Într-o ediţie specială a ştirilor de pe programul FOX, Aro dădea din nou un interviu. Ne-a atras atenţia imediat de la Nessie care se împiedicase în crăpătura făcută de mine în podea şi de care nimeni nu s-a mai ocupat.

-De ce diferenţa de culoare a ochilor între voi şi duşmanii voştri care aţi spus că vânează oameni?

În atât de puţin timp toţi s-au obişnuit cu existenţa noastră, încât nici nu tremurau, nici nu făceau pe ei de groază. Dovada o făcea reporterul care, fără să ştie semnificaţia ochilor rosii ai lui Aro, stătea atât de liniştit lângă el…

-Este în natura noastră de prădători, a răspuns Aro liniştit. Cei care se hrănesc cu sânge uman au ochii mai puţin bătători la ochi pentru a se putea apropia de pradă fără să trezească suspiciuni. Daca tu ai vedea un vampir cu ochii roşii apropiindu-se de tine, nu-i aşa că ai face tot posibilul să fugi?

Reporterul a negat relaxat. Se pare că Aro nu dezvăluise încă simţurile noastre perfecte ci doar puterea fizică.

-Of, a izbucnit Charlie aruncând telecomanda care s-a făcut imediat bucăţi. M-am transformat crezând că voi fi de folos dacă se va ajunge la luptă şi nici măcar nu cunosc tehnicile despre care vorbea Jasper.

Edward m-a privit cu ochii măriţi apoi şi-a mutat privirea pe tatăl meu care recupera de prin şanţul din podea rămăşiţele telecomenzii. Apoi iar pe mine. Apoi pe el.

-Asta e! a strigat el mult mai vesel decât şi-ar fi permis într-o situaţie ca asta. Charlie eşti genial! Acum avem o şansă să scăpăm cu viaţă, ba chiar să şi câştigăm.

Alice a început să zâmbească privindu-l pe Charlie. Putea întrezări planurile lui Edward…

Tata l-a privit curios, cu sprâncenele ridicate.

-Puterea ta, i-a explicat Edward. Şi Alec, a continuat privindu-mă. Charlie, cu abilitatea lui, poate lua puterea lui Alec şi să o folosească ca să îi imobilizeze pe toţi.

Printre atâţia nori, o rază strălucitoare de speranţă îşi făcea drum printre noi. Toţi am început să zâmbim, chiar mai larg decât Alice.

-Ce putere are mai exact acest Alec? a întrebat Charlie, înveselit şi el.

-Să ia simţurile unei persoane. Îi poate lua auzul, văzul, mirosul, gustul, absolut tot. Îl poate face să se simtă ca…adică să nu se simtă deloc. Nu s-ar mai mişca deloc. Am putea termina cu ei fără complicaţii…sau pur şi simplu să îi lăsăm aşa pe veci, şi-a sfârşit Carlisle explicaţia strâmbându-se la gândul unui carnagiu.

-Şi rezistă scutul Bellei până mă uit eu urât la toţi pe rând ca să dau de Alec? l-a întrebat Charlie privindu-mă. Şi de unde ştiu când l-am nimerit pe el?

Apropo de scut…

-Nu e nevoie să stăm atât, l-am liniştit eu. Acesta e Alec.

Mi-am folosit puterea scutului interior pentru a-i arăta o amintire cu Alec.

-Şi tot ce trebuie să fac e să mă uit urât la respectivul şi apoi să îi paralizez pe toţi?

Am aprobat din cap zâmbind larg. Reneesme a sărit la gâtul lui Edward.

-Cea mai bună idee ever, a ţipat ea fericită mergând apoi să îl îmbrăţişeze pe Charlie.

-Poţi să le spui lupilor să stea acasă pentru că ne vom descurca, i-am şoptit lui Jake urmărind explozia de bucurie a fetei mele.

-Sau îl pot scuti pe Carlisle de neplăcerea violenţei. Lupii v-ar fi recunoscători dacă le-aţi da şansa să participe la cea mai mare vânătoare de vampiri, a sugerat Jacob. Adică nu chiar vânătoare pentru că ei nu vor fi capabili să facă nimic…a continuat dar a fost întrerupt la jumătate de un sărut apăsat din partea lui Reneesme.

-Înseamnă că rămâne cu haita cum aţi stabilit? a întrebat Jasper. Adică tot vor veni?

-Da, a reuşit Jake să răspundă într-un final, când entuziasmul debordant al lui Reneesme urma să mă facă pe mine victima unei îmbrăţişări calde.

Alice era din nou ea, plină de energie. Nu putea vedea ce se va întâmpla, dar nici nu era nevoie. Victoria va fi a noastră.

Doar Carlisle nu lua parte la bucuria generală.

-Ce este dragul meu? a întrebat Esme îngrijorându-se şi ea.

Niciun răspuns. Toţi ne-am îndreptat atenţia spre el.

-Ştiu că ţi-au fost prieteni, dar prietenii nu se poartă aşa, a încercat Esme să îl consoleze.

-Nu e vorba de asta. Voi nu v-aţi pus o întrebare?

-Care? am întrebat toţi aproape în cor.

De fapt mai mult un canon.

-Ce se va întâmpla dacă noi îi omorâm pe Volturi? Cine va ţine în frâu nomazii să nu se năpustească asupra populaţiei umane?

Edward a rămas nemişcat în acelaşi timp în care eu mi-am muşcat buza. La asta nu s-a gândit nimeni.

-Nici nu putem să îi lăsăm în viaţă, a şoptit Jasper. Sunt o ameninţare pentru noi. De fapt ei ne consideră o ameninţare şi se simt îndreptăţiţi să ne elimine. Nu putem permite asta iar în legătură cu ce se va întâmpla cu nomazii după ce-

-Nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru aia, a intervenit Jacob. Sunt sigură că haita ar fi mai mult decât bucuroasă să ţină sub control lipitorile cu ochi roşii.

Carlisle păru că se gândeşte.

-Vom mai vedea. Ai dreptate Jasper, nu îi putem lăsa în viaţă. Ne-am semna singuri condamnarea şi eu nu sunt pregătit pentru rămas-bun, a sfârşit privind-o pe Esme drăgăstos în timp ce îi atingea cu buzele încheieturile degetelor mâinii stângi. Cel puţin nu când am o şansă în plus să mai trăiesc alături de cei dragi.

Pana la urmă, prezumţiile sumbre alea mayaşilor în legătură cu data de 21 decembrie 2012 erau nişte prostii, aşa cum le-am considerat întotdeauna.

_____________________________________________________

capitolul 19 😀 [evident, duh]

mult mai repede decat de obicei, ca sa imi iau revansa pentru cele peste trei saptamani in care ati asteptat capitolul 18 🙂

nu va culcati pe o ureche pentru ca ei sunt siguri ca vor castiga lupta datorita puterii lui Charlie. Nu va fi totul chiar asa de usor…

si pentru cei care asteapta vesti cu Rose, vor face cunostinta cu copilul ei in capitolul 21

Anunțuri

24 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. super:X
    este minunat:X
    imi place mult cum ai imbinat actiunea
    felicitari:X
    abia aspt nextul:X

  2. nu ma abte doar k .. :-?… am facut greseala sa nu il citesc pe tot inainte si finalul mi s-a parut penibil :d.. super naspa.. si nu mai reuseam sa traduc la el :d.. oricum .. vreau mai rpd capitolul.. :-w am eu motive sa te bat [-(

    • bate*.. de frica am gresit 😀 :))

  3. Hey 😀
    Sunt foarte incantata de acest fic!
    Cu Charlie alaruti sunt salvati cu totii!
    Vreau next cat de repede 😀

    • crede-ma ca si eu vreau sa postez cat mai repede :))
      ai grija nu te baza prea mult pe charlie ca sa nu fii dezamagita 😛

  4. hey 😦 knd vine urmatorul?

  5. super astept next cat mai repede

  6. si eu sorry, nu am mai comentat de mult :D… si cap l-am citit de knd a aparut .. si iti spun k e super.. am mai dat de un geniu pe aici :D.. ast cap urmator.. knd vine?:(( si felicitari pt cap asta .. 🙂 chiar nu am cuv pt el >:D<

    • si abia ast sa vad c va fi copilul lui rose :D.. sa vad daca m-am inselat 😀 >:D<

      • pe tine te bat ca ai sters blogul cu „the green eyed player”

  7. hmm…sorry…dar nu am mai comentat de cateva capitole incoace…ca si deny ma intreb ce se mai aude de angela si ben(nu prea au mai aparut in peisaj pana acum:D)…
    si acum vine intrebarea…daca lupta este in capitolul 20…cam cat mai tine ficul?…
    capitolul este de asemenea genial…ca toata povestea de altfel :*…
    spor la scris in continuare…hug

    • angela si ben o sa apara in capitolul 20 🙂 care va contine si lupta de altfel
      in legatura cu lungimea ficului…dupa lupta or sa mai fie vreo 2,3 sau 4 capitole+epilog[nu is inca sigura,da cam asta ar fi planul].oricum mai putin de 22 de capitole nu are cum sa fie pentru ca nu se termina totul cu lupta 😉

      in legtura cu next, pentru toti cei care intreaba:imi cer scuze da nu pot fi la fel de rapida cum am fost cu cap. 19 pt ca ii totusi lupta, si ea nu va fi asa usoara cum spera bella,si am muuuuuult de descris…si pana acum abia am adunat o pagina jumatate 😀 pentru ca inca nu ma pot hotari ce aspecte sa accentuez si cine va muri in ambele tabere[sper sa nu fie o veste prea trista pt voi 🙂 dar nu am cum sa ii pastrez pe toti in viata 😦 ]

      • chiar imi pare rau sa aud asta…si succes la scris…
        din pacate nu totul poate sa fie roz…in tabara celor buni sper totusi sa nu fie prea mare pierderea(cu toate ca oricine ar muri…hmm…ar fi o pierdere mare)…dar in rest abia astept urmatorul capitol…inca o data spor la scris:*

  8. cand vine next? :((

  9. hei…nu am lasat comm la niciun cap deoarece eram foarte atrasa de poveste ..imi pare rau o sa las de acum sper sa nu te superi
    la cap trecut am plans , a fost foarte emotionant
    deabea astept lupta si sper ca binele sa invinga raul :))
    rose ..mie asa mila de ea si de copilasul ei…sper ca nimeni din clanul cullen nu va pati nimic
    dupa lupta sper ca totul sa fie la fel ca inainte ….si oare ce vor face in privinta oamneilor care ii cred pe ei cei rai
    ofof asa ma enerveaza aro …dak vede ca nu vor sa il distruga dc se tot chinuie sa scape de ei … oricum spor la scris in continuare
    kisses:):)

    • nu ma supar 🙂
      fac si eu ioi:)) nu pot sa cred ca am reusit sa fac pe cineva sa planga…
      cu patitul nu stiu ce sa zic
      dupa lupta, nu va mai fi deloc ca inainte[regret sa te dezamagesc]
      cat despre oamenii care ii cred rai pe culleni, s-ar putea sa se schimbe situatia 😉

  10. superb …continua sa scri …si mai rpd ca mor de nerabare …:)

  11. super
    pe cand cap urmator?

  12. ssssssssuuuuppppppeeerrr
    pe cand cap urmator?

  13. super..deabia ashtept next-ul….:*:*:*:*…spor la scris..:D

  14. Hmmm… eu tot ma intreb ce e cu Angela si Ben..?! Ei nu au mai luat asta in calcul?
    Apoi ma gandesc la Rose.. trebuie sa fie ceva ciudat…?!
    Si mai apoi.. ai ca … copilul ei se va naste in cap 21… se sfarseste lupta pana atunci?!
    Bestial oricum.:x

    • nu au mai luat in considerare pentru ca ei nu s-au gandit ca ei 2 ar putea avea vreo legatura cu volturii.in plus, ai vazut ce ipoteza are bella
      nu am zis k rose va naste in capitolul 21 😛 .am spus ca atunci vom face cunostinta cu bebele
      lupta, toata lupta, va fi cuprinsa in capitolul 20.
      cap. 21 va fi despre perioada de dupa lupta[nu este bine spus „perioada”,dar daca as folosi alt termen as divulga destul de mult despre ce va urma 😛 ]

  15. super
    astept cap urmator cat mai repede

  16. first…i think
    so….mi-a placut foarte muuult , abia astept sa vad capitolul cu lupta si am o mica presimtire …..sa vad daca o sa fie . next cand poti tu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.