Capitolul 16: Începutul perfect al unei ierni…

-Mi-ar plăcea să văd insula Esme, a spus Reneesme întinzându-se după telecomandă. Numai să nu am şi eu vise înspăimântătoare din cauza culorilor vii, a adăugat strâmbându-se.

„O trimitem acolo în luna de miere?” m-a întrebat Edward care stătea pe un fotoliu şi era cu faţa la mine pentru că stăteam pe celălalt.

Pe canapea, Reneesme era foarte atentă la comedia care tocmai începea aşa că nu avea cum să ne prindă conversând tăcut.

„Nu ar fi mai bine să îl lăsăm pe Jacob să aleagă?”

„Ba da” s-a gândit şi eu aproape i-am simţit rânjetul din spatele cuvintelor. „Dar după ce îi prezentam negativ toate celelalte destinaţii

„Nu fi rău” i-am răspuns încercând să-mi stăpânesc impulsul de a lua o pernă de pe canapea şi de a o arunca după el. „Oricum vor merge unde vrea ea”

„Ai dreptate, asta strică toată distracţia ce o puteam avea pe seama lui” s-a gândit plângăcios.

„Iar esti răutăcios” l-am anunţat sever îndreptându-mi privirea spre televizor, evitându-i răspunsul. Nu îmi plăcea să gândească ceva rău despre Jake, chiar dacă era în glumă. Cumva, simţeam că îl trădez.

Comedia nu mi s-a părut foarte bună, deşi Nessie şi Edward se ţineau de burtă din cauza râsului.

Am aruncat plictisită o privire pe geam şi m-am îngrozit. Noaptea albastră era străpunsă de mici puncte albe căzătoare. Fulgi! Uram fulgii. Îmi aduceau aminte cât de departe sunt acum de soare şi cât de imposibil este acum să mai trăiesc într-un oraş cald, luminos şi uscat.

M-am ridicat repede să văd dacă s-a pus ceva şi am fost întâmpinată de o privelişte albă, albă.

-Nu e corect, m-am plâns.

În următoarea secundă Edward era în spatele meu privind şi el zăpada.

-De ce nu e corect? a întrebat uşor, trecându-şi buzele peste părul meu.

-Ştiu că e ultima zi de toamnă dar încă nu e iarnă. Nu ar trebui să ningă.

Mi se pare sau urăşti zăpada? Am observat că niciodată nu eşti încântată de ea.

-De parcă nu ai şti, am încercat să râd.

M-a strâns în braţe într-un fel protector.

-Hm hm, şi-a dres glasul Reneesme în spatele nostru. Voi v-aţi făcut eseul despre Grecia la istoria antichităţii?

-Nu, am răspuns amândoi odată.

-Şi nu îl faceţi?

-Avem timp la noapte, i-a răspuns Edward zâmbindu-i ştrengăreşte.

-Nu e coreeect, a venit rândul lui Nessie să se plângă. Ei bine, eu mă duc să îl fac acum, a spus târându-şi picioarele pe scări în sus.

-Aşteaptă-mă şi pe mine, a oprit-o Jake intrând pe uşa gâfâind imperceptibil.

Puteţi să nu îl faceţi deloc Bella, a spus Alice din casa vecină. Mâine nu putem merge la şcoală, va fi senin. Nessie să te îmbraci bine pentru că va fi ger.

-Acum sunt singura care are de facut eseu? s-a plâns din nou.

-Cam da, a râs Jasper.

Încă nu se obişnuise în totalitate cu o încăpere plină de elevi agitaţi în care goneşte lichid parfumat, însă era mai relaxat decât îmi aminteam că era în liceul din Forks pentru că s-a perfecţionat cu trecerea anilor.

-Şi eu am de facut eseu, s-a încruntat Jake la ea. Ai uitat de mine?

-Nu iubire, a spus înconjurându-i talia cu braţele. Mă ajuţi şi pe mine, nu?

Jake a dat din cap neînduplecat.

-Trebuie să îl faci singură pentru că este prima dată când treci prin liceu.

-Tati, mami, puţin ajutor?

-Nu, am răspuns amândoi la unison. Este prima dată când faci liceul, nu trebuie să treci prin el ca raţa pe apă, a continuat Edward.

Jasper şi Alice au început să chicotească.

Esme, fiind supărată, nu vorbea deloc cu Carlisle. Făcea nervoasă planuri pentru un restaurant de lux ce avea să fie deschis în oraş. Dădea impresia că răbdarea ei caracteristică unei mame parcă nici nu a existat, în timp ce rupea foaie după foaie apăsând prea tare cu creionul sau cu radiera. Auzeam de la noi din casă cum mai are un pic şi zgârie biroul.

Carlisle, supărat pe el insuşi că Esme e supărată pe el din cauza lui dar convins ca îi interzice pe moment să poată rămânea însărcinată pentru binele ei, spera să îi treacă. Imaginându-şi că stând departe de ea o va face să îi treacă, a mers la spital pentru ore suplimentare.

Rose a terminat de mâncat şi acum respiraţia ei adâncă şi regulată ne anunţa că a adormit din nou. Didyme spăla vasele iar Emmett se uita la televizor la un volum foarte foarte mic.

Eu şi Edward…ne plictiseam din nou, deşi sa ne privim nemişcaţi unul pe altul era o activitate de care nu ne săturam niciodată.

-Hai să ne facem şi noi eseul, a propus Edward. Îl trimitem prin Reneesme.

-Bună idee, am punctat eu dispărând în camera noastră. Primul la calculator are prioritate!

Am ajuns prima datorită avansului ce l-am obţinut urcând prima şi am dat drumul la computer. Aşteptam să se încarce când mirosul de miere al lui Edward m-a învăluit de la spate.

-Nu e corect, a şoptit el amuzat în părul meu, sprijinindu-se de spătarul scaunului pe care stăteam ca să se poată apleca. Ai pornit prima.

-Ba da e corect pentru că tu eşti un alergător mai bun.

-Nu contează, tot eu o să termin eseul mai repede.

Înainte să îşi termine propoziţia mi-am strâns în mâna stângă caietul meu cu notiţe de la ore şi mi-am pus mâna dreaptă protectiv peste tastatură să împiedic accesul lui Edward la ea chiar dacă ştiam că el nu ar trişa, însă el, foarte calm şi încet, mi-a pus în faţă un laptop închis care avea ataşat un USB cu beculeţul galben-pai aprins pe care scria cu portocaliu „HS.Comunication”.

-Internet mobil, am pufnit eu. E mai încet.

-Dar sunt eu rapid, a răspuns el tachinant, retrăgând laptopul şi îndreptându-se spre canapea. Plus că am notiţele mai bune ca ale tale.

-Nu e adevărat, l-am contrazis eu întorcându-mă ca să îi scot limba.

-Deşi mă distrage limba ta care nu stă acolo unde ar trebui, a început el râzând, eu mă apuc de eseu. Să vedem cine termină primul.

-Să vedem, am răspuns eu ameninţător în timp ce accesam Wikipedia.

-Pe ce pariem? am întrebat în timp ce îmi pregăteam o coală albă şi niste pixuri colorate.

-Cine termină primul cumpără celuilalt ultimul parfum Bvlgari.

În timp ce tastam repede, nu am acordat mare atenţie lui Alice care spunea că a avut o viziune şi merge la bursă ca să cumpere ceva acţiuni care în cursul unei săptămâni îşi vor tripla valoarea nominală.

Deşi aveam cel mai rapid internet din oraş, era prea încet pentru a-mi satisface dorinţa de a câştiga micul pariu, în ciuda faptului că îmi puteam cumpăra singură toate parfumurile din lume. Mă gândeam la spiritul de competiţie care se dezvolta pe parcursul anilor şi care nu te lasă să te plictiseşti şi care acum mă motiva să mă grăbesc în timp ce mâna îmi zbura de la tastatură la caiet şi de la caiet pe coala albă care se umplea încet încet cu scrisul meu uniform.

-Am terminat, am strigat amândoi deodată trântind pixurile jos.

Tot deodată, am început să râdem. Am comparat lucrările şi erau la fel de bune.

-Îţi cumpăr eu parfum, am oftat învinsă.

-De ce? a întrebat el mirat.

I-am arătat lucrarea lui.

-Pentru că ai scris la fel de frumos ca întotdeauna chiar dacă nu ai stat la birou.

-Hai s-o lăsam aşa. Am terminat deodată, a spus sărutându-mi obrazul în timp ce eu adunam de pe birou.

-Ce ai visat de data aceasta? a întrebat Didyme în casa alăturată.

Înainte să înceapă Rose să povestească, eram toţi lângă ea înafară de Jake şi Nessie care nu îşi terminaseră proiectele dar care pun pariu că trăgeau cu urechea.

Rose a început să povestească iar cuvintele se rostogoleau din gura ei neobosite şi fără pauză între ele în timp ce ea gesticula larg privindu-ne pe toţi pe rând cu ochii de caramel foarte strălucitori.

-Eram într-un parc şi stăteam pe o bancă şi era soare dar nu îmi strălucea pielea şi era gol parcul eram doar eu şi fetiţa blondă frumoasă din celălalt vis care se juca şi a cazut pe pietrele de pe alee şi şi-a julit piciorul şi a început să plângă şi m-am dus spre ea să o consolez şi când am luat-o în braţe-parcă era din nou băiat, exact ca în celălalt vis. Dar eu tot sunt sigură că voi avea o fetiţa, a declarat cu un zâmbet larg întinzându-se spre mâncarea pe care o aducea Esme.

Emmett,care stătea în pat lângă ea, i-a luat-o înainte şi a luat farfuria cu o mână şi furculiţa cu cealalta apoi i le-a înmânat. În momentele ca acestea, mi se parea că amândoi, Emmett şi Rosalie, s-au schimbat mult. Era ca şi cum şi-au schimbat rolurile între ei. Emmett era acum responsabil, grijuliu, atent şi matur în timp ce Rose, Rose cea superficială şi egoistă, era ca un copil inocent şi vesel de când şi-a dat seama că va fi mamă.

Era ciudat să mă gândesc la ei în acest fel, însă apariţia unui copil schimbă viaţa părinţilor mai mult sau mai puţin. Poate că era mai bine aşa dacă erau mai aproape de normal.

Într-un fel, era ca şi cum toţi am aşteptat să se maturizeze dar pentru că acel moment nu mai venea datorită faptului că un vampir îngheţat în stadiul în care era în momentul transformării se schimba foarte rar, ne-am îmaginat că aşa era normal: Emmett un copil şi Rose o egoistă superficială. Dar nu aşa ar trebui să fie şi pentru că schimbarea cea mare pe care toşi am aşteptat-o inconstient se producea, ne imaginam că viitorul avea să fie perfect.

Şi cum viitorul apropiat era reprezentat de iarna care începea a doua zi, ne imaginam că va fi iarna perfectă. Sau cel puţin asta am constatat din gândurile lor pe care le-am prins când mi-am rotit privirea prin cameră.

-Chiar eşti sigură că va fi fetiţă? a întrebat Didyme pe un ton fără fluctuaţii, astfel încât nu mi-am putut da seama dacă se îndoia sau o credea.

-Aşa presimt, a încuviinţat blonda care chiar şi însărcinată părea a fi o zeiţă.

-În sfârşit, a ţipat Reneesme răsunător în camera ei.

-Eu mai am de făcut încheierea, a mormăit Jake. Şi mi-e sooooomn, a adăugat în timp ce am auzit şi un trosnet mic de oase, probabil se întindea.

I-am aruncat o privire scurtă lui Edward şi el se uita la mine.

Mergem acasă?

Am dat din cap.

-Noapte bună Rose, i-am spus când ieşeam pe uşă.

-Plecaţi? a întrebat Esme în timp ce aranja pernele pe care se sprijinea Rose.

-O lăsăm pe Rose să se odihnească, a răspuns Edward formal.

-De parcă nu a dormit aproape toata ziua, a chicotit Alice foarte încet, astfel că Rosalie nu a auzit-o.

Ne-au urat toţi “noapte bună” şi în următoarea secundă eram la noi acasă. Tocmai începeam să urcăm scările când Charlie a intrat pe uşa.

-Hei voi, ne-a strigat vesel. Aveţi lanţuri pentru cauciucurile la maşină? E zăpadă doar de patru ore şi deja am fost reţinut mai mult la secţie din cauza accidentelor.

-Nu avem tata, am oftat neînţelegând ce e cu explozia asta de veselie în timp ce Edward mormăia ceva de genul “de parcă am avea nevoie”. Şi mâine nu mergem la şcoală, va fi senin. Să anunţi şi tu la secţie că vei lipsi.

-Bine, a aprobat la fel de vesel aprinzând televizorul.

Niciodată nu îl folosea pe cel din camera lui deşi era mai mare. În camera lui intra doar pentru a-şi schimba hainele şi lentilele de contact.

-De fapt mă duc, a spus el mutând lenes programele. Pornesc dimineaţa când încă e întuneric şi mă întorc seara.

-Jake trezeşte-te, şoptea Reneesme la etaj.

Edward a alergat până în camera ei iar eu i-am urmat mirosul.

Am început să râdem amandoi încercând să ţinem în frâu decibelii văzându-l pe Jacob, masiv cum era, dormind aplecat cu mâinile în poală şi cu capul pe birou având drept perna cele trei foi pe care se întindea eseul lui. Pentru efectul artistic, mai avea şi părul ciufulit şi gura deschisă. Nu sforăia, dar respiratul profund îi balansa o şuviţă ce cădea în dreptul nasului să intre în gură când inspira şi să iasa când expira.

Reneesme se încrunta la noi aşa că am încercat să ne potolim. Când ne-a văzut traiectoria privirii noastre care ducea spre şuviţa buclucaşă, s-a apropiat şi i-a dat-o tandru peste cap.

Edward şi-a dat ochii peste cap dar amândoi am încetat chicotele imediat. Eu m-am emoţionat când am văzut gestul; îmi aducea aminte de clipele în care mă ascundeam de Edward după o perdea de păr, lucru care, la urma urmei, era egal cu a mă ascunde după deget.

Edward s-a apropiat fără zgomot de Jake.

-Jacob, trezeşte-te, a şoptit el scuturându-i uşor umărul.

Jake şi-a întors capul pe partea opusă şifonând două dintre foi şi s-a scufundat din nou în lumea viselor.

-Lasă-l tata, a protestat Nessie. Nu vezi cât e de obosit? Nu este în stare nici să coboare până la parter aşa că mersul la el acasă iese din discuţie. Rămâne aici.

Reneesme era o mare slăbiciune a lui Edward, mai ales când ea era aşa hotărâtă aşa că a acceptat cu o condiţie.

-Rămâne dar tu dormi la noi în cameră, a spus aruncându-mi o privire.

Eu am încuviinţat din cap, la fel şi Reneesme.

-Haide în pat, i-a şoptit ea în ureche, mult mai încet decât Edward.

Curios lucru, Jake s-a trezit, cel puţin pe jumătate, şi s-a clătinat în drumul spre pat, aproape dărâmând una din sculpturile abstracte preferate a lui Nessie.

Ne-am îndreptat spre camera noastră, urmaţi imediat de Reneesme.

Am vrut sa îi aranjez pernele mai confortabil însă ea m-a oprit punându-şi mâna pe braţul meu care ţinea suspendată o pernă.

-Nu mi-e somn, a şoptit ea.

-Dar mâine ai şcoala, a protestat Edward.

Ea a dat din umeri nonşalant.

-Deci ce facem? am întrebat lăsând perna să cadă şi lăsându-ma şi pe mine să cad pe spate în mijlocul patului.

-Jucăm scrabble? a întrebat Reneesme amuzată.

-Sau…a început Edward apoi s-a oprit brusc dispărând după micul zid din mijloc şi aşezându-se pe canapea după ce s-a înarmat cu un caiet gol şi un pix.

Eu şi Nessie l-am urmat şi ne-am aşezat pe canapea de o parte şi de alta a lui. Înainte să arunc o privire spre rândurile de pe caietul aflat pe picioarele lui care se acopereau rapid de litere negre elegante, am dat drumul la televizor pe un program de muzică, ca să acopere cât de cât zgomotul uşor pe care îl făcea pixul alunecând pe pagină. Am facut-o pentru că mi-am dat seama că, cel puţin pentru moment, era ceva secret. Dacă nu ar fi fost, Edward ar fi spus cu voce tare ce are de gând.

Am pus telecomanda lângă mine şi mi-am fixat privirea spre caiet. Prima foaie era liberă, lăsată albă, însă a treia pagină era plină aproape pe jumătate.

Devreme ce tot am rămas fără ocupaţie, propun ceva nou. Ţineţi minte că Nessie pare a avea o putere de atracţie? Şi ţineţi minte teoria lui Carlisle care spune că tu, Nessie, poţi face pe oricine să vină la tine cu puterea minţii, adică doar gândindu-te la el foarte intens? Ce aţi zice dacă i-am testa acum teoria? Plus că s-ar putea să ne mai şi distrăm puţin.

M-am aplecat înainte ca să văd faţa lui Nessie. Răspunsul ei nu avea nevoie să fie aşternut pe foaie devreme ce el îl putea citi chiar în momentul în care era elaborat.

Şi cum ar trebui să fac asta?”

Pixul s-a pus din nou în mişcare însă şi-a terminat treaba repede.

De parcă nu ai şti. Te gândeşti intens la persoana care vrea să vină lângă tine. Exclus Rosalie şi persoanele din casa noastră.

Reneesme era indecisă aşa că Edward a scris simplu pe foaie.

Jasper

Ea a citit apoi şi-a fixat privirea într-un punct fix şi şi-a relaxat umerii.

Am stat timp de cinci minute într-o nemişcare mută până când Reneesme a pufnit nervos smulgând pixul din mâna lui Edward.

Nu reuşesc

A scris ea apăsat, lăsând urme şi pe următoarea pagină.

Răspunsul delicat a lui Edward a venit în mai puţin de o secundă.

Mai încearcă. Concentrează-ţi gândurile pe persoana lui

Reneesme s-a lăsat pe spate până a întâlnit marginea canapelei şi a închis ochii. Respiraţia i-a devenit mai lentă şi mai profundă iar sângele circula prin ea mai lent, deşi mai repede decât cel uman.

Au trecut exact opt minute şi douăzeci şi trei de secunde până am auzit mişcare în casa vecină.

-Jasper? a întrebat Alice dar întrebarea a rămas în aer pentru că atunci când a terminat de rostit ultimul sunet, Jasper se afla lângă noi.

Stătea drept cu o privire încruntată şi părea că vrea să se scarpine în cap a nelămurire doar că nu îi permitea educaţia militară adânc înrădăcinată în obiceiurile lui.

-Ce…caut eu în dormitorul vostru? a întrebat el confuz, privindu-ne pe mine şi pe Edward.

Apoi şi-a întors privirea spre Reneesme.

-Nessie eşti bine? a întrebat îngrijorat.

Mă uitam atentă la faţa lui confuză.

“De ce am venit aici? Şi de ce o întreb asta pe Nessie?

Chicotind şi cu o expresie de euforie pe faţă, Nessie şi-a pus degetul arătător pe buze avertizându-l să tacă.

-Vine imediat, Alice! i-a răspuns Edward surorii noastre care rămase fără răspuns timp de trei secunde. Jucăm un joc de cultură generală şi avem nevoie de informaţii în legătură cu ierarhia în armată.

În timp ce el vorbea, am luat caietul şi pixul, am dat pagina şi i-am scris lui Jasper o explicaţie rapidă în legătură cu ce se întâmplă, avertizându-l la sfârşit să nu nu scoată nici un sunet care să ne trădeze.

I-am întins caietul deschis urmărindu-i reacţia în timp ce Alice îi spunea lui Edward să nu îl reţină mult pe soţul ei. Jasper a citit repede şi s-a întors cu ochii larg deschişi spre Reneesme.

“Incredibil!” a mimat el cu buzele apoi a întrebat în gând dacă îi facem “chestia asta”, cum a numit-o el, şi lui Alice.

Edward i-a scris pe caiet lui Reneesme ce să facă şi ea a dat din cap încântată. I-a luat doar trei minute şi două secunde să o facă pe Alice să apară în faţa noastră.

Faţa ei buimacă nu ne ajuta deloc să ne abţinem aşa că am izbucnit în râs toţi patru în timp ce ea se încrunta la noi.

-Ce se întâmplă? a întrebat ea aspru dar confuză.

-Teoria lui Carlisle era adevărată, a ţipat Reneesme nemaiputând ţine în ea toată încântarea.

-Ce teorie? a întrebat el apărând în cameră cu o expresie curioasă dar cu urme de frustrare, un sentiment necunoscut lui până acum dar prezent continuu pe faţa lui de când era certat cu Esme.

-Pot atrage la mine pe cine vreau doar gândindu-mă intens la acea persoană! a ţipat ea din nou, şi mai avea puţin până să înceapă să sară prin cameră de fericire.

Carlisle s-a uitat întrebător la Edward care a dat din umeri, apoi la mine care zâmbeam. Alice a răspuns în locul nostru dând din umeri.

-Am simţit o nevoie ciudată şi inexplicabilă să vin aici şi fără să stau pe gânduri am venit. N-am avut nicio viziune în legătura cu asta.

-Asta e…minunat, a exclamat el vrând să pară fericit, însă neputând ascunde că nu poate fi pe deplin.

-Nessie, a început Emmett de la el din casă. Nu îmi poţi chema copilul să vină mai repede pe lume? a întrebat râzând.

-Ai noroc că Rose doarme şi nu te poate auzi, i-a şoptit Didyme încet, însă puţin amuzată şi ea.

O scânteie de curiozitate s-a aprins în ochii lui Carlisle însă şi-a reprimat-o repede, făcând-o să dispară mai repede decât a apărut.

-Nici gând, a răspuns el calm. Copilul o să se nască atunci când e pregătit, când s-a dezvoltat complet.

-Vezi că şi tu ştii foarte bine că acest copil se va naşte iar Rosalie nu va paţi nimic? De ce eşti încăpăţânat în legătura cu ce vreau eu? a spus Esme supărată venind în camera noastră, apoi a dispărut înapoi lângă Rose imediat ce i-a aruncat lui Carlisle reproşul plin de amărăciune.

Umerii lui s-au lăsat în jos privind în urma lui apoi s-a întors la el în casă.

-Jacob rămâne să doarmă aici, a spus Edward în urma lui. Să nu-l mai aşteptaţi la cină, a adăugat chicotind.

-Cred că vreau să dorm, a spus Reneesme căscând. Abia aştept să vină mâine să-mi experimentez din nou forţa, a spus târându-şi obosită pijamalele după ea spre baie.

Alice şi Jasper ne-au urat noapte bună apoi au dispărut şi ei pe urmele lui Carlisle.

-Iar am rămas noi doi, a spus Edward zâmbind ştrengar în timp ce se întindea spre măsuţă ca să pună caietul şi pixul.

-Mda, am aprobat eu după ce am tras aer în piept.

-Sper că nu aţi uitat de mine, a mormăit Charlie la parter apăsând într-una un buton al telecomenzii, căutând probabil alt canal sportiv.

Noaptea a trecut încet în timp ce eu şi Edward analizam pe toate feţele comportamentul ciudat a lui Angela şi Ben care odată spuneau că sunt aici să ne ajute iar următoarea zi nu ne aruncau nicio privire, nu ne salutau, şi nici măcar nu veneau la prânz la masa noastră. În aceste zile cele mai grele erau orele de matematică, pentru că, oricât încercam să vorbesc cu Angela, se purta ca şi cum aş fi fost inexistentă. Ben se purta la fel cu Edward când se aflau într-o perioadă de asta ciudată.

-Ceva sigur este în neregulă cu ei doi şi am face bine să fim atenţi în preajma lor, a concluzionat Edward imediat după ce Reneesme a ieşit pe uşă urmată de Jacob care îi ducea geanta până la maşină.

Vroiam să îi răspund nefiind de acord cu el deşi mă simţeam respinsă având în vedere comportamentul pe care îl aveau câteodată, însă atenţia mi-a fost atrasă de sunetul telefonului.

M-am întins după el pe măsuţa şi am observat că Angela era cea care mă suna.

Chiar înainte să răspund, am aruncat o privire spre ecranul telefonului lui Edward care anunţa că îl sună Ben.

Am răspuns îngrijorată.

-Sunteţi acasă? Trebuie să venim urgent până la voi, a spus repede şi parcă speriată de ceva.

-Da, am răspuns nesigură ascultând bipul lung din difuzor care a urmat răspunsului meu anunţând că s-a terminat convorbirea.

Am lăsat telefonul jos în acelaşi timp cu Edward apoi ne-am uitat îngrijoraţi unul la altul.

-Poate că vor să ne spună în sfârşit ce anume au câteodată împotriva noastră şi de ce imediat după aceea se poartă ca şi cum am fi cei mai buni prieteni dintotdeauna, a spus el îndreptându-se spre dulap.

Mi-am ales şi eu nişte haine apoi m-am dus la parter să trag toate perdelele, împiedicând soarele să intre.

Nu mult după aceea zăpada îngheţată de gerul sec a început să scârţâie sub greutatea a două perechi de paşi.

“Nu cumva este suspect că nu au venit cu maşina?” s-a întrebat Edward privindu-mă intens.

L-am ignorat şi am mers să deschid uşa, rămânând în umbră.

Am vrut să adaug salutului meu un zambet însă expresia mea a rămas blocată când le-am văzut feţele răvăşite şi îngrijorate.

Au intrat repede aruncând un răspuns forţat la salutul meu şi Angela a trecut direct la subiect în timp ce scăpau de hainele groase.

-Presimţiri rele, a spus ea grăbită. În legătura cu voi. Şi se tot repetă. Sunt îngrijorată, niciodată nu am avut o presimţire care să se repete.

-Şi când au început? Am întrebat îngrijorată mai mult pentru ea decât pentru mine.

-Cu o ora înainte să te sun, a întrebat ea aşezându-se pe canapea însă ridicându-se imediat pentru că nu avea stare.

Ben o urmărea liniştit cum se plimba dintr-o parte în alta însă era la fel de neliniştit şi de îngrijorat.

-M-a trezit una foarte puternică şi scurtă şi de atunci se repetă din două în două minute. Nu am putut dormi din cauza lor. Vroiam să aştept să vă spun la şcoală dar când m-am uitat pe fereastră am văzut că nu sunt nori şi pentru că mă îndoiam că veţi mai ieşi din casă, am hotărât să vă sun să ma asigur că vă pot spune personal.

Cât timp a vorbit, s-a plimbat ca un leu în cuşcă prin faţa canapelei unde stăteam eu Edward şi Ben. Dar imediat ce a rostit ultimul cuvant, s-a oprit în faţa noastră cu o faţă pe care cineva o are când realizează ceva evident.

-De unde ştii sigur că au legătură cu noi? a întrebat Edward lăsându-şi capul într-o parte.

-Tocmai vroiam să spun. Presimţirile s-au oprit să mai apară de când am intrat în casă cu gândul să vă avertizez.

Ştiam că atunci când are presimţiri în legătura cu altcineva, acestea se calmau când acel cineva era înştiinţat de ce se va întâmpla. Aşa ne-a spus Angela cu vreo două săptămâni în urmă.

Edward a deschis gura să spună ceva însă a fost oprit de Alice care a intrat fără niciun avertisment şi oprindu-se în faţa noastră lângă Angela având o expresie la fel de terifiată ca a ei.

-Voturii pun la cale ceva, ne-a anunţat ea foarte îngrijorată.

-Ce? am întrebat toţi patru deodată, curioşi şi speriaţi.

17 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. pff.nu am cuvinte 8->

    stiu…cum era descris intr.un fic „cuvintele ca ~minunat~ sau ~splendid~ sunt josnice.” =))
    e tare :))
    cand urmatorul capitol? ;*
    ah..treci si pe la mine ….um…daca vrei…desi nu.s atat de talentata ;))
    te pup >:D<

  2. cred k am descoperit c o sa aiba \:d/… abia ast sa vad daca am dreptate 😀

    • si eu abia astept sa vad daca ai avut dreptate…
      mi-ar placea sa stiu la ce te gandesti dar nu printr-un comm unde vede toata lumea…
      chiar ai recitit eclipsa? 😀

      • o sa iti spun knd o sa apara 😀 … sunt mai rau k un copil care trebuie sa primeasca o jucarie noua :))
        nu :)) … am recitit doar o parte… partea la care am crezut k te referi :D…

  3. tare faza cu jasper si alice :))>.. e super puterea lui nessie :X

    si celelalte cap au fost geniale k asta… sunt tare curioasa c o sa aiba rose 😀 … nu imi zici si mie? 😀

    bafta la scris :* >:D<

    • puterea lui nessie:))se trage din faptul k mi s-a parut ciudat ca toata lumea era atrasa de ea, toti o placeau de prima data cand o vedeau[volturii nu se pun]
      o sa fiu rea>:)si nu iti spun ce o sa aiba rose.o sa afli in capitolul in care o sa apara copilul.dar iti dau un indiciu:[ nu prea clar, stiu, dar tot indiciu: volumul Eclipsa:))]

      • ff inteligenta .. nu am cuvinte :)..
        ms frm, m-ai lamurit ff tare :))… ma aouc sa recitesc eclipsa e clar :d

  4. deci te strang de gat . so.. glumesc sa stii . deci a fost super tare sa stii , amma vin volturii . actiune , suspans , potiunea luptei . so.. abia astept urmatorul capitol, sunt nnerabdatoare , m-ai lasat in suspans rau .

    • potiunea luptei ?:)):)):)):)):))=))=))=))=))
      ar fi o idee 😉

  5. deci in primul rand da accrept la id:eo_bebelusha2002@uahoo.com este noul meu id,pt ca l-am uitat pe celallt:(((parola)
    akuma cap este splendid!!im place..il ador!~

  6. deci wow…nessie are o putere geniala…imi place…
    capitolul e genial…
    abia astept urmatorul capitol…
    spor la scri…
    :*:*:*

  7. uau! deci, Cezi … m-ai lasat masca … deci de data asta am fost cu garda jos!
    bbai, cand se pricepe fata … se pricepe nu gluma!
    bv! bv! si iar bv!
    sa pui repede continuarea ca moor!
    treci si pe la mine http://doi-vampiri-orinsi-in-lantul-salbiviu.blogspot.com/ te-am pupat!

  8. Wow, dar tot nu m-ai lamurit. Asta au tot avut aia 2??? Hah, si ce putere extraordinara are Nessie:X O ador:X Next-ul pe cand vine?:))
    Pup:*
    Deny>:D<

    • „Asta au tot avut aia 2???”
      care aia 2?

      • :)) Angela si Ben:P De asta erau asa agitati?

  9. Super, chiar ma gandeam cand vei posta! Scrii excelent:X

    Kisses,
    Madw:*

  10. SUPER CAPITOL!
    tine-o tot asa :*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: