Capitolul 12: Căsuţa Noastră…Cuibuşor De Nebunii [+update]

Cu felul nebun în care învăţasem să conduc şi conducea şi Edward, ne-au luat doar aproape două ore să ajungem şi să străbatem oraşelul adormit. Nu era mare, însă sigur depăşea Forks cu mult. Am parcat în scârţâitul cauciucurilor pe aleea întunecată de brazi înalţi printre care se vedea casa în care vor locui Carlisle, Esme, Alice, Jasper şi Jake. Amândouă erau la fel de mari, arhitectura nu avea diferenţe semnificative iar grădina ce se întindea dincolo de casa vecina care îşi aştepta ocupanţii chiar dădea locului un aspect de lăcaş al vampirilor pentru că era dărăpânată, plină de mărăcini, buruieni şi gunoaie stradale. Din doi în doi copaci câte minim trei crengi erau ocupate de huhurezi ce scoteau sunete prevestitoare de rău. Mai lipsea doar un lup care să urle la luna plină.

O lună care acum era acoperită de nori.

Mai erau trei sau patru ore până dimineaţă la şase, când un subaltern va veni să îl ia pe Charlie la servici şi să îi prezinte postul. Tatăl meu îi aruncă cheile lui Reneesme în timp ce el şi Edward descărcau toate bagajele.

Ea a intrat prima în casă, aprinzând becurile pe unde trecea.

Casa avea în faţa o mică verandă, cu trei trepte şi balustrada facută din lemn vopsit alb. Toată casa era zugravită alb pe dinafara. Intrând înăuntru, am observat că era complet mobilată, probabil lipseau doar lucrurile noastre personale. Intram într-un mic hol care pe peretele de pe partea stângă avea o oglinda mare iar pe cel de pe partea dreapta un cuier cu aceleaşi dimensiuni sculptat cu gust, care mirosea puternic a lemn de brad şi a lac. Holul se deschidea într-o sufragerie mare, ocupând cea mai mare parte a parterului. Un culoar era liber de la hol spre porţiunea de scări care urca până la jumatatea peretelui, apoi de acolo urma altă bucată de scări, urcând în sens opus primeia.

Partea din dreapta a uriaşei sufragerii era dominată de masa suficient de mare pentru doisprezece persoane făcută din lemn de mahon, la fel ca şi scaunele. Aveau un aspect puţin medieval, datorită micilor flori sculptate pe margini. Peretele opus celui cu intrarea era complet acoperit de o vitrină tot din mahon, având aceleaşi caracteristici. Pe rafturile ei erau aranjate frumos diferite seturi de bucătărie din sticlă, porţelan sau argint. Fereastra era aproape atât de lată cât peretele şi pornea de la jumătatea lui, până în tavan. Era ascunsă în spatele unui rând de perdele albe cu flori aurii şi a unor perdele de soare, tot aurii, care se asortau perfect cu peretele zugrăvit intr-un ocru cald. Pe peretele opus vitrinei masive se afla, lângă geam, spaţiul fără uşă care ducea spre bucătăria decorată în diferite nuanţe de verde pal şi doua uşi: cea din mijloc aparţinea unei bai cu gresie şi faianţa gri iar cea care era cea mai aproape de intrare ducea spre garajul pe care nu l-am mai cautat când eram în maşini. Era sufiecient spaţiu înăuntru pentru zece maşini. Între scări şi vitrină, şi în partea opusă, pe peretele de care se sprijinea cuierul, zidul se prelungea puţin, însă era înalt doar până la jumătate; pe aceste bucăţi se odihneau două ghivece mari cu plante curgătoare care ajungeau până aproape de podea.

În cealalta parte de sufragerie, atmosfera era mai moderna şi era roz: pereţii, perdelele covorul persan din mijloc erau toate în nuanţe de roz. Pe peretele de lângă scări era suspendat un ecran mare cu plasma, deasupra unui şemineu ornat cu flori sculptate direct în zid. În faţa şemineului era o măsuţă de sticlă pe care stăteau două telecomenzi şi vreo trei reviste. Chiar în mijlocul spaţiului larg domnea o canapea lungă de piele albă, încadrată de doua fotolii comfortabile cu aceleaşi proprietăţi ca ale canapelei. La mijlocul peretelui opus şemineului, ajungând până în tavan, era un raft făcut complet din sticlă; jumătatea de jos era ocupată cu diferite DVD-uri iar cea de sus cu multe, multe cărţi care abia mai încăpeau. În dreapta şi în stânga raftului se aflau două ghivece de mari dimensiuni cu plante de interior ce ajungeau până la jumătatea înălţimii peretelui.

-Mamaaa!!!se auzi ţipătul fericit al lui Reneesme şi în mai puţin de o secundă am urcat la etaj, urmată de soţul şi de tatăl meu.

În faţa noastră se întindea un hol destul de lat, cu pereţi alb-gălbui-crem şi covor maro deschis. La mijlocul holului lung erau două uşi, una în partea stângă una în partea dreapta. A treia uşa era în capătul holului. Toate cele trei uşi erau făcute din sticlă blur şi nu aveau clanţa; erau pe şine. Reneesme stătea cu gura căscată în faţa celei din stânga care era larg deschisă.

-Îmi placeee, strigă ea spre noi când am apărut, arătând cu degetul spre camera ei.

Am înaintat şi noi spre uşa ei să vedem minunea.

Camera ei mov se întindea deasupra părţii de sufragerie în care se afla masa. Era deci destul de largă. Avea mobilă modernă formată în mare parte din sticlă, mai multe sculpturi abstracte destul de mari de-a lungul pereţilor şi un candelabru impunător, alcătuit din micuţe cristale purpurii. Tablouri destul de mari, în culori calde, umpleau pereţii.

Ei îi plăcea nu camera, ci modul în care a fost decorată; niciodată nu avusesem tangenţe cu arta şi nu mă aşteptam ca fiica mea să o iubească atât de mult.

Am zambit în faţa entuziasmului ei, în timp ce Charlie se întoarse pe călcâie exclamând, uimit:

-Asta e camera mea!

Ne-am întors şi noi să o vedem. Nimic special…doar mobilă din lemn de cireş şi postere pe pereţi cu jucătorii lui preferaţi de baseball, care făceau camera lui să semene cu cea a unui adolescent pasionat de sport.

Rămase doar o uşa…cea din capăt. Ne-am îndreptat toţi spre ea şi Edward mi-a făcut semn să deschid eu. Am deschis-o încet, trăgând cu ochiul.

-Haide Bella nu e o surpriza chiar-, mă tachină Charlie, însa se opri repede pentru că eu m-am grăbit să o deschid, sau poate pentru că Edward i-a facut un semn discret să tacă.

Am rămas…fără cuvinte în faţa priveliştei.

Camera era uriaşă iar uriaşă era un cuvânt mic pentru a o descrie. Se întindea deasupra garajului şi a bucătăriei, ambele fiind mai întinse decât era normal, făcând camera mea şi a lui Edward-camera noastră- să nu fie cameră, ci o sală în adevaratul sens al cuvântului. Sau un magazin de muzică? Tot peretele pe care se afla şi uşa era acoperit de rafturi cu CD-uri ordonate în funcţie de anul apariţiei. Pe peretele din dreapta, aproape acoperindu-l complet, se afla un fel de mobilă mare şi ciudată care, după computerul care se afla în mijloc şi după spaţiul pentru scris de lângă pe care era o lampă albă, putea fi considerată birou. În partea de jos avea sertare şi uşi, iar în cea de sus rafturi pe care erau aranjate ghivece mici cu plante la fel de mici. Peretele opus uşii era complet de sticlă; dădea spre stradă însă nu se prea circula, această ieşire din oraş fiind departe de autostradă; totuşi cineva îşi făcuse griji şi sticla era acoperită de o perdea albastră străvezie. În fiecare colţ al camerei se afla câte o boxă subţire, neagră, înaltă până în tavan. În mijlocul camerei se afla un zid înalt de un metru, ocupând pe mijloc doar jumătate din lăţimea ei. Pe partea vizibilă dinspre uşa, cu spatele la el, se afla un ecran cu plasmă de dimensiuni relativ normale faţa de cea de jos(dacă o diagonala de 310 centimetri poate fi considerată dimensiune normală). În faţa ei o măsuţă rotundă de sticlă cu un singur picior de lemn în mijlocul căreia se afla o vază de sticlă albastru-închis, subţire şi înaltă, care adapostea un trandafir alb, delicat. Iar în faţa măsuţei o canapea de dimensiuni normale şi două fotolii, toate din piele de aceeaşi culoare ca cea a pereţilor, adică un albastru foarte foarte deschis, aproape alb. Dincolo de ziduleţ se ascundea un pat matrimonial(deci imens) cu lenjerie albă satinată, pe care erau cutii de diferite dimensiuni, împachetate în celofan colorat strălucitor. Pe marginea cu o latime de doar vreo 50 de centimetri a miculu yid din mijlocul camerei era aşezat un acvariu în care înotau doi peşti exotici, unul alb şi unul albastru închis. Pe peretele cel mai îndepărtat, cel opus biroului, se aflau în colţuri câte o uşă, cea de lângă peretele de sticlă aparţinând băii şi cealaltă dressingului. Între ele era doar peretele alb cu tente de albastru deschis, şi o comodă mică de sticlă, pe care erau ordonate rame digitale cu fotografii în care apaream toţi membrii familiei. Tot ce era de lemn în cameră era de lemn de trandafir.

În general era o casă luxoasă, specific Alice&Rosalie, prea mare în comparaţie cu numărul de persoane care avea să o locuiască.

M-am întors spre Edward să văd ce părere are şi am observat că rămăsesem doar noi doi. Îmi făcu cu ochiul spre cadourile de pe pat şi am oftat resemnată mergând sa le deschid. Ce consideră lumea că e asa special să primeşti sau să dai cadouri?

Am simţit zâmbetul lui Edward în spatele meu, în timp ce mă îndreptam încet spre pat.

-Hai că nu te mănâncă! râse el nerăbdător.

L-am deschis prima dată pe cel din mijloc pentru că era cel mai mic dar înainte să mă bucur am văzut ce scria pe bileţelul ataşat:

“De la Alice, pentru cea mai bună prietenă. Nu ne-am mai chinuit să îţi aducem hainele aici. Oricum erau vechi”

Am scos la iveala cheia de la dressing cu o mutră de martir, în timp ce Edward râdea. În fiecare an mă lăsa fără nicio haină din cele cu care mă obişnuisem; îmi cumpăra ea o grămadă de haine însă doar de ziua mea le înlocuia pe toate. Pe undeva eram amuzată de obsesia ei şi îi mulţumeam călduros pentru cadou de fiecare dată, deşi ştiam dinainte ce va fi.

Următoarea cutie, nici ea prea mare, era de la Rosalie. Când am deschis-o căzură pe pat un bileţel şi un medalion micuţ de argint sub formă de jumătate de inimă.

Am luat bileţelul.

“Cealaltă jumătate e la mine şi o voi păstra mereu pentru că tu ai devenit prietena mea cea mai bună. Ştiu că reciproca nu e valabilă pentru că Alice are un avans mare faţă de mine dar sper că intr-o zi voi fi în faţa ta cel puţin egala cu ea.

La mulţi ani!”

Rosalie se purtase foarte bine cu mine de când revenisem de pe insula Esme, ca o prietenă. Dar ştiam că e aşa pentru Reneesme. Chiar dacă nu am spus nimic, nu înseamnă că nu am observat. Aşa că m-a şocat dorinţa ce reieşea din micul ei bilet scris elegant.

Jumătatea de inimioară era deja pusă de Edward pe brăţara de argint de pe încheietura mea stângă. Arăta bine între un mic lup sculptat în lemn şi un diamant în formă de inimă cu mii de faţete.

Dar abia am observat în timp ce un nod se forma la mine în stomac şi ochii mă înţepau, aşteptând lacrimile care nu vor veni.

-Charlieeee!!! se auzi vocea muzicală a lui Alice la parter.

Ce caută ea aici?

Am schimbat o privire cu Edward apoi am coborat amândoi în mai puţin de o secundă. Reneesme coborâse şi ea.

-L-am chemat pe Charlie, se plânse ea.

-Prezent, îşi făcu tatăl meu apariţia.

-Trebuie să îşi vopsesc parul.

Reneesme, Edward şi eu ne-am pornit pe un râs a cărui hohote făceau ferestrele şi mobila din sticlă să vibreze.

-De ce să mă vopseşti?

-Nu pe tine, începu Alice să râdă ea de data asta. Părul tău, explica ea printre chicote.

-De ce? întrebă el, şi tonul lui dădea de înţeles că nu e tocmai încântat de idee.

-Ca să pari mai tânăr şi renunţi mai încolo la vopsea. Să pari că îmbătrâneşti progresiv.

Abia îşi terminase explicatia că îl şi trase după ea spre baia de la parter, ducând în cealaltă mână o geantă de umăr care pun pariu că conţinea un mini-salon de coafură. Nessie îi urmase exprimându-şi cu voce tare curiozitatea, iar Edward mă împinse pe scări în sus, amintindu-mi de cutiile nedesfăcute.

Le deschideam atentă la conversaţia de la parter în care Alice îşi exprima încântarea faţă de Reneesme că în oraş există un mall, nu ca în Forks.

Când mi-am concentrat atenţia pe patul alb din faţa mea, am descoperit o vază de sticlă veneţiană din secolul XVI dăruită de Esme, o carte abia apăruta de la Carlisle şi un telefon mobil nou, de un vernil ciudat, de la Jasper.

Chiar înainte să dau de cadoul lui Emmett cei de la parter începură să râdă acompaniaţi de Edward, făcându-mă să mă întreb ce a mai facut Emmett de data asta. În nici doi timpi şi trei mişcări aveam în mână un breloc de pluş ce înfăţişa…un liliac negru cu colţi de vampir.

M-am prăbuşit cu faţa pe o pernă ţinându-mă de burtă, încercând să îmi ţin hohotele sub control, să nu stric ceva.

M-am oprit brusc realizând că nu aveam niciun cadou de la Edward dar înainte să mă bucur la gândul că poate a înţeles în sfârşit aversiunea mea faţă de atenţie, se mişcă repede făcându-mă să ridic capul. L-am văzut deasupra mea lângă acvariul cu cei doi peşti, iar imaginea lui pe care îl vedeam cu capul în jos pentru că eu stăteam invers mă făcu să izbucnesc din nou în hohote zguduitoare.

-Bella…imi atrase el blând atenţia. Îmi cer scuze că nu ţi-am dat cadoul împachetat, însă mă tem că nu ar fi rezistat într-o cutie.

M-am răsucit şi m-am ridicat în picioare să văd despre ce vorbeşte.

El îmi arătă zâmbind acvariul iar eu am ridicat o sprânceană.

-Peştii, răsuflă el, de parcă ar fi fost evident.

Am rămas suprinsă, cu ochii mari. El se aplecă puţin să fie la acelaşi nivel cu acvariul…ne vedeam prin apa verzuie tulburată de bulele de aer facute de aparatul de oxigen.

-M-am săturat de bijuterii sau chestii scumpe care ar trebui să arate ce simt…şi pun pariu că şi tu. Aşa că am luat doi peştişori. Sunt pereche. Cel alb se numeşte Bella iar cel albastru are numele meu, evident. Simbolizeaza iubirea noastră pentru că sunt nedespărţiţi, aşa cum suntem noi.

Asta era deosebit…şi impresionant…şi am rămas fără cuvinte. Înţepăturile din ochi de mai devreme reveniră mult mai înverşunate iar nodul din stomac, care era mai puternic, nu mă lăsa să articulez niciun sunet, iar eu rămasem cu gura căscată în încercarea de a exprima cât sunt de impresionată. Doar că nu prea puteam exprima în cuvinte şi nu era din cauză că nu îmi găseam cuvintele…era din cauză că nu existau cuvintele.

Edward reveni lângă mine şi mă trase dupa el pe pat, arătându-mi zâmbetul lui ştrengăresc dar care acum era extrem de încrezut.

-Văd că efectul a fost mai spectaculos de cât prevăzusem, şopti el înainte să îmi sărute scurt gâtul.

-Am terminat, spusese Alice de undeva de jos, nu mai conta de unde, cam prea tare dacă ar fi vorbit doar cu Charlie. Trebuie să te revopsim o dată la două-trei săptămâni pentru că veninul îndepărtează vopseaua discret. Trebuie să mă întorc acasă dar ne vedem peste două zile.

Am auzit că îi pupa pe obraz pe Charlie şi pe Reneesme, iar în secunda următoare era la noi în cameră.

-O sa le spun că ţi-au plăcut, îmi făcu Alice cu ochiul. Şi nu te deranja să minţi că ţi-a plăcut şi noua garderobă, pentru că Rosalie m-a întrecut anul acesta. Eu am lăsat-o, se mândri ea. Mă pupă repede pe obraz, apoi pe Edward…şi dusă a fost.

-O să te învăţ să pescuieşti, l-am auzit pe Charlie din garaj, unde, după zgomotele făcute, am presupus că se chinuia să caute ceva şi nu găsea. Undiţe probabil. Cine a mai văzut un vampir pescuind? Abia îmi ţineam chicotele în frâu.

-Acum? întrebă mirată Reneesme.

-Da. Mai am vreo doua ore libere la dispoziţie…

În pauza în care urmă Edward se porni să râdă înfundat.

Un urlet de lup se auzi departe în noapte, şi nu venea din pădurea ce începea peste drum de casă.

-Îmi pare rău dar nu pot acum, răspunse Reneesme cu o voce care numai părere de rău nu denota. A ajuns Jaaaakeee, cânta ea.

-Lupul de mai devreme, îmi şopti Edward.

-Ce face aici? l-am întrebat fiind sigură ca el îi poate citi gândurile, chiar dacă nu e tocmai aproape.

-Vine la Nessie desigur, chicoti el. Şi o să vină şi noaptea cealaltă…şi tot aşa. Apoi peste patru zile va locui în casa vecina deci nu va trebui să alerge până îşi dă sufletul doar ca să se întâlnească cu fiica noastră pentru o oră-două.

Am zâmbit în timp ce uşa de la intrare era trântita de o adolescentă îndragostită.

Două secunde mai tarziu, Charlie se îndepărta de casă cu mare viteză, după ce aproape lăsase uşa de la garaj deschisă în urma lui.

-De ce râdeai mai devreme?

Eram curioasa, pentru că sigur nu râsese din aceeaşi cauză ca şi mine.

-Tatăl tău…începuse să îmi explice dar nu reuşise să şi termine, invadat fiind de hohote.

Am ridicat sprâncenele, aşteptând să se liniştească. Am aşteptat în jur de un minut.

-Tatăl tău…ha ha…nu avea scopul de a merge la pescuit. Vroia să o scoată…ha ha ha…ha ha…pe Reneesme din casă. Şi când a zis că mai are vreo două ore libere, era de fapt un avertisment pentru noi.

-Un avertisment pentru ce? am întrebat confuză.

-Ca să ştim că doar atâta timp avem la dispoziţie.

-Pentru ce? am întrebat şi mai confuză.

În mai puţin de o secundă mi-am primit răspunsul: eram întinsă pe mijlocul patului, cu nasturii de la bluză pe jumătate descheiaţii, în timp ce mâinile îmi erau ţinute de-o parte şi de alta a capului de strânsori blânde dar ferme, strânsori făcute de mâini a căror stăpân ştie ce vrea.

Am chicotit când practic s-a năpustit asupra buzelor mele, asupra mea.

Erau unice momentele în care rămâneam singuri acasă.

***

Câţi îngeri de mătase ai de pază?
Când zboară-n lături fragedul lor stol,
Ies sâni şi braţe, rază după rază,
Din visteria trupului, domol.
Mai lin ca aştrii coapsele-mpăcate
Rotunde legi scriu, boiul când ţi-l culci
Cum vii din carne şi eternitate
Întreagă – miez de adevăruri dulci.
Deschei o stea şi norii despresoară
Cerescul pântec, cald, cu arcuiri,
Lacteea cale a pulpelor coboară
Spre zodiile gleznelor subţiri.
Stihia-ţi pură, albă se arată:
Calc nori şi îngeri, goală li te rump,
Lung să-ţi sărut şi să cuprind deodată
Tot adevărul trupului tău scump

El era total dezbracat iar eu total nerabdatoare. M-am rasucit folosind toata forta mea, dar nu se astepta la acea miscare asa ca am ajuns deasupra lui in mai putin de jumatate de secunda. A ridicat putin sprancenele, dar nu a intrebat nimic. Am chicotit victorioasa. Amandurora ne placea deasupra, si ca sa nu ne certam, de cele mai multe ori dadeam cu banul inainte sau trageam la sorti sa vedem cine va sta deasupra. De data asta a fost neasteptat si niciunul nu a stat sa isi aminteasca a cui e randul.

L-am muscat usor de buza de sus si si-a arcuit spatele spre mine. Mi-am apasat mai tare soldurile pe el cand m-a prins de coapse sa ma traga in sus, facandu-ma sa simt cat de mult ma vrea.

-Eu deasupra, a murmurat el printre saruturile ce mi le imprastia pe gat.

-Nicio sansa, am expirat eu.

-Tu ai stat deasupra data trecuta, a continuat el inainte sa traseze cu varful limbii linia maxilarului pe partea dreapta.

Desi nu erau deloc noi, senzatiile care imi faceau veninul sa clocoteasca in fiecare particica a corpului meu m-au facut sa strang puternic pumnii langa capul lui, prinzand printre degete cute din lenjeria de satin. Mi-am apasat iar soldurile pe el.

-Nu cred ca imi amintesc sa fi fost asa, l-am anuntat inainte sa imi arunc limba printre buzele lui, despicandu-i-le.

Ii auzeam vocea intonand in gat dar nu l-am lasat sa dea glas cuvintelor.

Si-a impins soldurile inspre mine exact in acelasi timp in care mi-a prins bluza din spate si a rupt materialul.

Am ras cu buzele blocate in ale lui.

Cu o alta miscare abila mi-a sfasiat pantalonii pana jos, iar cu o a treia miscare a indepartat zdrentele care au fost hainele mele.

Urmatoarea miscare, mult mai subtila, m-a lasat fara lenjerie.

Acum nu imi mai indepartam buzele de ale lui, nu il lasam sa spuna ceva.

M-am sprijinit intr-un cot, lasandu-mi cealalta mana sa treaca prin parul lui aramiu. Mi-am lasat mana sa scape sub capul lui si l-am ridicat spre mine tragandu-l de par.

M-am napustit infocata asupra buzelor lui, apoi asupra intregului lui trup.

______________________________________________

imi cer scuze ca v-am plictisit cu descrierile dar…chiar imi

era mila sa imi las cititorii sa isi imagineze ca actiunea are

loc intr-un fel de ceata cu forma de casa:D

oricum:P lectura placuta;)

Anunțuri

17 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. si app… misto numele cap. =))

  2. nu ne-ai plictisit deloc… imi place tare camera bellei.. si am putut sa imi imaginez fiecare detaliu :X

    • ma bucura faptul ca ai putut sa iti imaginezi detaliile…pentru ca asta a fost scopul descrierii 🙂

  3. hei! cand vine next? :((

    • cat de curand asa ca fii pe faza:P

  4. cand pui cap 13?:X eu de-abia astept sa il citesc ,te rog ai mila de nois i pun-l mai repde plz plz
    in rest toul e super ,felicitari scri absolut magnific :X

    • mersi>:D<
      capitolul 13 pot sa spun ca e gata
      mai are nevoie de cateva modificari ici-colo si trebuie sa ii pun diacriticele
      azi nu o sa pot lucra la el ca am maine teza…si maine nu pot ca am de facut un proiect…incerc sa il termin joi si vineri:P

  5. pe cand urmatorul capitol???:)

  6. super
    imi place . astept urmatorul capitol

  7. abia astept urmatorul capito:*
    si stai linistita pe mine una nu m-ai plictisit cu descrierile:D…
    spor la scris…

    • ma bucur ca nu te-am plictisit:))
      chiar ma gandeam ca imi speriu toti cititorii…:))

  8. este superb cap.imi place:D:X:X:xscrii fenomnla:Xabia astept nextul:D bafta la scris
    :*

  9. super tare dar abea astept capitolul in care rose va avea copilul ei si la fel si esme,apropo cum l-a vopsit alice pe charlie??

    • culoarea pe care o avea inainte sa imbatraneasca:)):)):)):)):))
      adica castaniu inchis:P

  10. primaaaaaaaaaaaaa
    akuma ma apuc sa citesc


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: