Capitolul 1: Alt început

Vanatoarea festiva pentru ziua in care Renesmee implinea 7 ani si ajungea totodata la maturitatea completa s-a teminat mai repede decat ma asteptam. Toata familia, inclusiv Jake, era satula, desi am ales acest mod de a sarbatori(sau mai bine zis Remesmee a ales acest mod de a sarbatori)pentru distractie si nu pentru mancare.

-Bella iubire, nu mai fi trista… stiai ca intr-o zi trebuia sa se intample asta. Nu mai putem ramane in Forks. Ma mir ca tatal tau ti-a acceptat toate motivele pentru care timp de 6 ani nu si-a vazut nici fiica, nici nepoata. Totodata ma mira si Carlisle. Nu pentru ca a gasit o modalitate, cu ajutorul machiajului, sa isi deseneze riduri lui si lui Esme; ci pentru faptul ca nu a rezistat rugamintilor tale si a consimtit sa ramanem aici asa mult timp. Niciodata nu am mai petrecut asa mult timp intr-un singur loc si am inceput sa iubesc felul asta de viata: fara mutari. Dar vezi si tu ca nu se mai poate… si nu suport sa te vad trista.

Fata lui indurerata o reflecta pe a mea. Nu mai vedeam ceata verde ce ne inconjura in timp ce alergam mult in fata celorlalti. Nu vroiam sa il vad asa, motiv pentru care intelegeam cum se simte cand ma vedea trista. Si numai asa m-a vazut in ultimele doua luni, de cand s-a hotarat in familie ca trebuie sa ne mutam. Singurul motiv pentru care am ramas aceste doua luni peste termen a fost dorinta lui Renesmee de a petrece ultima zi de nastere inainte de a fi “adulta” in oraselul in care s-a nascut. In oraselul in care m-am nascut. Inainte de a fi transformata, stiam ca intr-o buna zi, o zi care va vei prea repede, va trebui sa ne mutam. Si nu prea imi pasa, pentru ca aveam ce mi-am dorit: Edward era al meu intreaga vesnicie. Insa acum, cand momentul inevitabil era asa aproape, realizam ca imi va fi dor de Charlie. Nu credeam ca pusa fata in fata cu momentul in care il voi parasi pentru totdeauna, poate fara sa pot sa il vad, imi va fi asa de greu. Dar acea clipa se apropia si mie CHIAR imi era greu. Foarte greu.

-Nu sunt trista, i-am raspuns incercand sa ma uit in alta parte.

-Te cunosc Bella.Si asta chiar a fost o minciuna.

Nepriceperea mea in ale minciunii nu a disparut din mine odata cu umanitatea. Dar nu putea macar sa se prefaca ca ma crede sa nu ii mai vad si lui inima sfasiata pe care stiam ca o avea cand o vedea pe a mea sfasiata? Nu i-am zis nimic. Ce puteam sa-i raspund? Mi-am promis din nou ca imi voi da toata silinta sa imi maschez starea de spirit, inainte sa inceapa Renesmee sa se ingrijoreze prea tare sau inainte sa innebuneasca Edward.

Eram la jumatate de kilometru distanta de casa mare cand telefonul meu mobil, lasat in dormitor, a inceput sa sune. Nu putea fi decat Charlie. Era singurul care ma suna pe mobil inafara de membrii familiei Cullen; si nu putea fi niciunul din ei pentru ca niciunul nu isi lua cu el la vanatoare un telefon mobil, nu pentru ca era incomod ci pentru ca fiind toata familia impreuna nu avea cine sa ii sune. In mai putin de doua minute eram cu degetul pe butonul verde.

-Da tata. Vocea de la celalalt telefon era nervoasa si nerabdatoare, asa cum ma asteptam.

-Bella ceva nu e normal aici iar eu nu o sa mai tolerez nicio minciuna pe post de scuza. De 6 ani ai evitat sa ma intalnesc cu tine, Edward sau Renesmee si cand am incercat sa vin acolo nu erati acasa. Nu stiu ce se intampla dar ceva nu e in regula. Sunt prea multi ani de cand ma eviti si mi-a ajuns pana peste cap. Am acceptat o vreme sa nu cer explicatii, ”pentru binele meu” cum a spus Jacob odata, dar deja e prea mult. Vreau sa va vad pe toti. Inclusiv Renesmee. Numi pasa cat de ciudat arata, pentru ca acesta pare a fi motivul pentru care nu a mers la gradinita sau pentru care la sapte ani nu e inscrisa la scoala. Era ceva ciudat cu ea de la inceput, si am acceptat sa inchid ochii, dar deja nu se mai poate. Vin acolo si puteti disparea ca de obicei cand imi anunt o vzita dar de data asta nu o sa ma misc pana nu ma conving ca sunteti bine toti. Cum se poate sa stai in acelasi oras cu tatal tau si, fara sa fi certata cu el, sa il eviti timp de sase ani?

L-am lasat sa spuna tot ce avea de spus. Era ultima data cand ii auzeam vocea si chiar daca ma va durea aceasta amintire, vroiam sa o pastrez. M-am uitat in sus la Edward care auzea tot chiar daca nu avea telefonul la ureche. Ma tinea in brate, incercand sa ma consoleze, sa ma linisteasca. Fata ii era induiosata, aurul din ochi topit. I-am auzit pe ceilalti intrand, dar nu le-am dat atentie. Nu vroiam sa le dau atentie. Trebuia sa gasesc repede un raspuns pentru Charlie, sa-l fac cumva sa se razgandeasca. Daca venea aici, venea degeaba, pentru ca oricat de repede ar fi venit nu ar mai fi gasit pe nimeni aici. Si daca avea de gand sa astepte sa ne intoarcem, ar fi murit acolo de batranete pentru ca noi nu ne vom mai intoarce. Cel putin nu prea curand. Dintr-o data,Carlisle era langa mine.

-Poate ar trebui sa iti vezi tatal inainte sa plecam. Daca crezi ca ar fi mai usor pentru amandoi. Desi eu nu as crede asta. Totusi ai putea sa il scapi de o povara. Sa nu creada ca esti suparata pe el. Sau ca nu esti tratata bine. Sau orice explicatie ar fi inventat pentru a se linisti singur. Doar daca vrei.  Asta da surpriza.

-Asta vreau. Dar ar cere explicatii. Nu o sa se abtina. Si atunci? Nu mai bine plecam inainte sa vina si sa va scutesc de necazuri?

-Daca numesti gasirea unei scuze un necaz inseamna ca nu imi cunosti imaginatia destul de bine! tuna Alice cand tocmai intra pe usa.

Parea destul de suparata.

-Si chiar daca nu pot sa vad ce se va intampla din cauza lui Jacob aici de fata, sunt sigura ca totul va fi bine. Charlie nu are cum sa ajunga in pericol sa afle adevarul.

Daca familia mea era de acord sa imi vad tatal, era foarte bine. Nimeni nu mi-a mai dat vreodata acest indemn, stiau cu totii ca eu vreau sa il departez de mine ca sa nu sufere mai tarziu. Dar acum era altceva. Ar fi fost ultima data cand ne-am fi vazut. Eu i-am mai facut “vizite” cand dormea, dar el nu m-a vazut de sase ani. Si sentimentele lui contau, nu numai ale mele.

-Mami nu te ingrijora. Si mie imi e dor de el. Ne vom descurca cu explcatiile. M-ati hranit cu hormoni de crestere sau ceva. Chiar vreau sa il vad. Eram micuta cand l-am vazut pentru ultima data si mi-e dor de el. Se parea ca toti erau de acord cu dorinta mea ascunsa de a fi fata in fata cu el pentru inca o singura data. Pentru ultima data. Totul a durat mai putin de doua secunde; era bine ca Renesmee a mostenit viteza vampirica de a vorbi si de a se misca. Mi-am indreptat asupra telefonului jumatate de atentie; cealalta jumatate se concentra sa observe si sa analizeze reactiile celorlalti.

Doua minisecunde inainte sa raspund, am putut observa ca Edward era fericit pentru mine, pentru faptul ca in sfarsit nu o sa mai am motiv sa fiu trista; la fel Jacob si Renesmee; Jasper si Alice erau calmi, acelasi calm ce se revarsa valuri-valuri dinspre Jasper asternandu-se pe fetele tuturor, in caz ca cineva nu ar fi fost de acord cu decizia lui Carlisle de a ma lasa sa imi vad tatal inainte sa plecam.

-Dar tata nu te-am evitat. Pur si simplu am fost plecati in calatorii. Am reusit sa vad toate locurile faimoase din lume. Uite de exemplu chiar acum am ajuns acasa dupa ce am fost la Taj-Mahal.

-Uite nu iti mai inghit scuzele. Tonul ii era bland. Chiar vreau sa te vad. Nu pot fi niste cladiri pe jumatate daramate mai importante decat tatal tau. Dar daca esti obosita dupa calatorie pot veni si maine. Asta daca nu dispari. Din nou. Supararea ii razbatu tonul in ultimele doua propozitii.

-Uite tata chiar imi pare rau pentru anii astia dar nu a tinut de vointa mea. Te astept la cat vrei sa vii. Sau daca nu esti sigur ca o sa fiu acasa vin eu la tine.

-Vin eu. Vreau sa o vad si pe Renesmee si nu pot fi sigur ca nu imi tragi clapa cu ea.Iar.

-OK. Inteleg de ce nu mai ai incredere in mine. Te astept. Mi-e dor de tine.

-Si mie fetita mea. Totdeauna vei fi fetita mea. Ajung in jumatate de ora.

Se auzi un bip prelung si am lasat telefonul jos. M-am intors cu fata spre familia mea sa vad cat de suparat era fiecare membru in parte. Toti erau calmi; nu am mai stat sa intreb daca ar trebui sa ii multumesc lui Jasper. Trebuia sa imi cer scuze fata de toti daca le-am cauzat neplaceri.

-Nici nu vreau sa aud de scuze. Tonul lui Carlisle era categoric. Eu te-am indemnat sa te intalnesti cu el. Daca era un inconvenient cat de mic nu iti ziceam ca te poti vedea cu el.

Asa deci.Generozitatea lui Carlisle s-ar putea sa ne duca odata si odata la pierzanie.Imediat ce am facut acest mic comentariu in minte am verificat sa vad daca scutul era la locul lui. In sase ani de practica am invatat sa il indepartez fara efort, ba chiar fara intentie. Edward trebuia doar sa fie atent la o miscare mai brusca a capului meu care inlatura scutul si putea sa intre in capul meu pana observam ca scutul nu imi mai protejeaza gandurile. Si nu vroiam ca acest mic comentariu, chiar daca era o mica observatie fara pic de rautate, sa ajunga la urechile lui Edward. Doar cand am auzit mici zgomote la parter am observat lipsa lui Alice. Sperand ca nu exagera ca de obicei, am coborat sa vad ce face. Nu exagerase, pregatise ce pregateste o persoana umana pentru o vizita obisnuita.

-Multumesc Alice pentru neexagerare.

-De la tine a invatat ca si gusturile altora sunt importante, spuse sora mea facandu-mi cu ochiul.

-Renesmee pe tine nu trebuie sa te vada i-am spus fiicei mele cand am observat ca toata familia era la parter.Va fi un soc prea mare pentru el. Si pe deasupra nu va inceta cu intrebarile pana nu va afla tot adevarul. Daca te va vedea…ei bine asta va ingreuna situatia.

-Dar mama e bunicul meu. Un bunic ce nu il voi avea toata viata. Sau existenta.

-Il putem pregati intai pentru ce are sa vina si apoi o poate vedea pe Renesmee, interveni Edward impaciuitor. Stie si el de cand a vazut-o prima data: ”Doar ce trebuie sa stie”, nimic mai mult.

Fata frumoasa a lui Renesmee se lumina toata datorita zambetului larg de multumire pentru tatal ei iar eu nu am putut decat sa fiu de acord. Am auzit scarsniturile rotilor care ieseau de pe autostrada; mai aveam putin timp pentru a delibera cum sa ii raspundem la intrebari. Alice, care in ultima vreme era mult mai concentrata pe revenirea Volturilor(care in ultimii patru ani au fost cu lupa pe noi pentru a observa o abatere cat de mica care sa scuze un atac sau un gest de iertare care sa ne faca sa ne alaturam familiei regale), nu putea vedea ce intrebari va pune Charlie, poate si datorita faptului ca Jacob va fi de fata. De fapt sigur din aceasta cauza.

Intr-un final s-a auzit o bataie ferma in usa si mi-am intors brusc capul. O miime de secunda mai tarziu am auzit vocea lui Edward, sunand ciudat, venind de departe parca, care spunea ca vom gasi noi ceva, desi nu l-am vazut sa isi miste buzele. Am lasat mirarea pentru mai tarziu, inghesuind-o intr-un coltisor al marelui spatiu din creierul meu, pentru a ma concentra pe Charlie care intra pe usa.

14 comentarii »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

  1. Frumos,imi place cum scrii.:x .Dar cum se numeste fan-ficul?

    • se vede sus si mare pe pagina 😀

      • Ah,credeam ca este al blogului,nu al ficului.Nu sunt obisnuita in felul asta.:p.

        • asta o sa fie singurul meu fic 😀 cred … adica mai aveam cateva optiuni in minte … depinde de cat timp o sa am 😛 dar cand am inceput cu Suprematie, nu aveam altceva in cap 🙂

          • Pai ar fi frumos daca ai incepe altul cand il termini,ca sa nu te aglomerezi.

  2. E super.

  3. imi place 😡
    ma apuc de urm cap*

  4. waw , presimt ceva rau , volturi charlie , renesmee nu e de bine . ok , deci este super tare ficul . m abucur ca l-am gasit ca sa-l citesc . treci si pe la mine .

  5. deci nu ma ast sa fie asa de bun… m-ai facut asa curioasa…

    • sper ca o sa te tina curiozitatea pana la final 😉

  6. foarte frumos:x am descoperit cam tarziu fic-ul tau:d

    • nu te ingrijora 🙂 ca mai este destul de postat pana sa ajung la final 😉

  7. wow..
    imi place atat de mult..
    ce ma bucur ca am descoperit ficul tau:X
    esti geniala
    dk ai timp am si eu un fic
    http://www.ourloveisimpossible.wordpress.com
    ma duc la nextul
    pupici >:D<

  8. Frumos…descri bine si nu ai uitat de micile detali…:D ma apuc de next :)))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: